"Cine va înţelege? Şi cine va povesti? Ce anume este ceea ce mă luminează şi-mi loveşte inima fără să o rănească? Eu, unul, mă înfior, dar mă şi aprind! Mă înfior, în cât de mare măsură sunt eu diferit de Acesta; mă aprind de iubire, văzând în cât de mare măsură sunt eu de asemănător Acestuia." -  Sfantul Augustin.

Ajutorul tau

Ajutorul tau

Wittgenstein

"Ce ma face pe mine sa inclin spre credinta in invierea lui Christos? Eu ma joc cumva cu gandul. - Daca nu a inviat, el a putrezit in mormant ca orice om. [..] Atunci el este un Invatator ca oricare altul si nu mai poate ajuta; iar noi suntem din nou orfani si singuri, si ne putem multumi cu intelepciunea si cu speculatia. Noi suntem oarecum intr-un infern unde putem doar visa si suntem printr-un acoperis oarecum despartiti de cer. Ca sa fiu cu adevarat mantuit am nevoie de certitudine - nu de intelepciune, visuri, speculatii - si aceasta certitudine este credinta. Iar credinta este credinta in ceea ce are nevoie inima mea, sufletul meu, nu intelectul meu care speculeaza. Caci sufletul meu, cu pasiunile sale, oarecum prin carnea si sangele sau, trebui sa fie mantuit, nu spiritul meu abstract. Se poate eventual spune: numai iubirea poate crede in Inviere. Sau: iubirea este cea care crede in Inviere. Iubirea ce mantuieste crede si in Inviere; este legata strans de Inviere. [..] Aceasta inseamna asadar: fii mai intai mantuit si tine-te strans de mantuirea ta - si atunci vei vedea ca esti legat strans de aceasta credinta. Aceasta poate insa sa se intample numai daca nu te mai sprijini de pamant ci esti atarnat de cer. Atunci totul este altfel si nu este o minune daca poti sa faci atunci ceea ce nu poti sa faci acum."

din "Insemnari postume"

Madrid, 2011

NG de prin '80

Am o serie de reviste NG de prin anii 80 si m-am gandit sa fac un sumar al editiilor din iunie.

Prima, cea din 1985, are pe coperta o fotografie celebra, una dintre cele mai bune 100 publicate in NG ever. E o fetita din Afghanistan, cu adevarat speriata de bombe. Ea si inca vreo 2 milioane de refugiati. Criminalii marxisti au incercat sa impuna comunismul unui stat profund islamic si n-au reusit decat cu tancu'. Va suna cunoscut? Totusi, spre deosebire de tarile majoritar ortodoxe, unde tancurile erau intampinate cu paine si sare...... afganii au ripostat....... si bine au facut; daca marxismul s-ar fi mulat cumva pe islam......adio SUA, Europa Occidentala&alti imperialisti. :-) Articolul principal spune povestea "cauzei afgane".

Mai jos, un copilas intr-un exercitiu islamic de spalare a creierului.

In rest, articolele par scrise astazi: despre problemele de la granita Mexic-SUA, animale pe cale de disparitie, paradis fiscal in insulele Cayman, desertul Salt Lake, viata dupa eruptiile lui Krakatau.

Revista are si obisnuitele reclame, intinse pe 16 pagini (surprinzator, numarul din iunie 2011 are doar 7). Iata una inspirata:

NG

Acum 24 de ani, revista NG scria despre vanatorii de tornade, canalu Potomac, balene gri, o familie de eskimosi bine conservata in gheata si, cel mai interesant articol, despre Laos.

"Cum au reusit aceste spirite libere ale Asiei de sud-est sa supravietuiasca, dupa o decada de conducere comunista?" - se intreba publicistul. Ca multe alte tari, Laos a fost folosita in razboiul rece dintre SUA si URSS. Fiecare a inarmat pe cine-a apucat dar pana la urma au invins comunistii. Si din '75 pana azi tara e a lor. Asadar, updatam intrebarea: ce mai fac spiritele libere dupa 36 de ani de comunism? Din cate am citit eu, nu prea bine. Nefericirea lor dateaza dinaintea comunistilor. Cam de pe vremea in care preotul francez Pigneau de Behaine s-a lasat de misionariat si s-a bagat in politica. De retinut ca Franta era o hiperputere care a colonizat en-gros pana ce a ajuns sa detina 9% din suprafata Terei, si tare am banuiala ca nu cucereau tari doar din dragoste ptr. oameni. Despre istoria Laos-ului, se recomanda google-ul.

---

Si un citat din Jean-Francois Revel: "Din cate stiu eu, tocmai europenii au facut din veacul XX cel mai negru secol al istoriei - in sens politic si moral, bineinteles. Ei au provocat cele doua cataclisme de o amploare fara precedent, care au fost cele doua razboaie mondiale. Ei au inventat si au realizat cele mai criminale regimuri care s-au abatut vreodata asupra speciei umane. Toate aceste culmi ale raului si mizeriei umane au fost realizate de noi in doar 30 de ani.[...] Daca la dureroasele infrangeri pe care le reprezinta cele doua razboaie mondiale si cele doua totalitarisme adaugam si fragilizarea provenita in lumea a treia din sechelele decolonizarii, tot in Europa va trebui sa cautam vinovatii - cel putin in parte - in privinta convulsiilor subdezvoltarii."

intrebare intre bare

ai 1.000.000 de euro.Trebuie sa-i cheltuiesti ptr o cauza nobila.Cat mai eficient. Cum procedezi?

4 luni

Sunt aproape patru luni de cand a murit Cata.
De atunci, am cateva imagini care ma hartuiesc constant.
una dintre ele:
- in camera de zi din apartamentul lui Cata, una renovata total de el si foarte draga lui, a stat sicriul pentru doua zile...... Pe o banca, un mos aproape surd sta de cateva ore la priveghi. Din cand in cand, ofteaza. E obosit si motaie. Pe langa asta, e racit si-si tot trage nasul. In linistea aia de mormant, un mos surd isi trage mucii constant si atipeste in reprize, cu gura deschisa. Niciodata n-am experimentat Absurdul pana atunci. Cum, la 31 de ani, cel mai bun prieten e fara suflare intre patru scanduri in propria lui camera si, langa el, un mos de 80 de ani respira in continuare, parca uitat pe pamant de Dumnezeu?!?
In dreapta mea, Mona, vaduva, se lupta sa-si interiorizeze suferinta. Batranul, probabil neam indepartat cu Cata, intre atipeli, o observa. N-o cunoaste dar banuie ca-i vaduva. Isi mai trage o data nasul si o intreaba pe-o baba de langa el: auzi, o asta-i muierea lu' Cata?

un azil de noapte. multi oameni doborati de viata. Si un omulet.

poza de Sorin Popa

nunta secolului

Cel mai interesant moment din nunta a fost cand Elton Hercules John :-), cel care doreste interzicerea religiei (?!?), impreuna cu "sotia" sa David Furnish, il preamareau pe Hristos prin cantari, in catedrala Westminister.

romanul ?

http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Romanul_pravoslavnic_7_465623436.html

Sister Ildephonsa. Smiling since 1920.

O femeie tanara care e pe patul de spital, cu cancer in fata terminala. Chestiune de zile sau saptamani pana trece pragul. Se poate mai rau? Se poate. Atunci cand vine sotul tau la spital si te anunta ca el divorteaza. Asta imi povestea calugarita in poza alturata.

Big Brother / My Father

miracolul intalnirii

Trebuia sa fim 4 in camera. Eu cu un prieten, "normalii", si doi "anormali", cate unul ptr fiecare. Era vorba de un "weekend cu orfanii". Nimic spectaculos, gandeam eu. Un pic de studiu din Biblie, doua filme, jocuri, mancare multa si hoop acasa, multumit de mine c-am trait ca un crestin veritabil.

Din fericire, am nimerit 8 in camera. Eu cu un prieten, "normalii", si sase orfani, cate trei ptr fiecare......

De o saptamana incerc sa scriu ceva despre asta si de fiecare ma blochez. Am sa scriu orice ar fi.

Suntem niste nemernici. In afara de tine, cel ce citesti aici, evident. Nemernici, pentru ca avem o istorie strabatuta de la un capat la altul de un firicel rosu de sange cat Amazonul de mic. Sa lasam mileniile in care eram "primitivi", e de-ajuns ultimul secol. Un genocid in Rwanda, un pogrom in Rusia, niste razboaie mondiale, un mic gulag, alt genocid in Bosnia, o generatia pierduta de aborigeni in Australia si-o leaca de razboi intre koreeni. Asta doar asa, la prima strigare.

Nasol de ei, dar noi ce treaba avem cu toate astea? Ca doar n-am dat in cap la nimeni, ne castigam cinstit painea, ne vedem de vietile noastre, tra la la. Nu? Pai nu. NU, pentru ca suntem cu totii purtatorii unei arme care face mai multe victime decat toate cele de mai sus la un loc: indiferenta. Cu cat suna mai banal si deranjant, cu atat mi se pare mai adevarat.

Am fost cateva zile in jurul a 75 de "orfani", cei mai multi cu cel putin unul dintre parinti in viata, dar toti victime ale indiferentei. Ciudat, inclusiv acolo ma tot guduram pe langa gandul ca "ce baiat fain sunt eu, ca uite, imi sacrific cateva zile pentru copii, cand altii pompeaza non-stop in egoul lor".

Ce faci cand ajungi in camera si prima impresie este una puternic olfactiva? S-au descaltat cu totii si boooom!!! Am cazut de acord ca seara ne vom spala pe picioare.

Baietii astia au multe in comun, dincolo de mirosul picioarelor. Exista un spirit de camaraderie geaman cu cel dintre detinuti/soldati. Greu de explicat dar il simti de la inceput. Ei stiu ceva, au un secret. Noi nu. Cand sunt impreuna cu fetele, fac pe cocosii. Cand sunt singuri, incep sa puna intrebari serioase strecurate printre mistocareli. Adolescentii par insensibili, au avut timp sa-si construiasca un zid protector in fata indiferentei, adica a oamenilor "normali". Cand a trebuit sa le scriu numele, toti mi-au cerut sa pun Y in loc de I. Mananca mult. Foarte mult. Si au un mod barbatesc de a-si comunica afectiunea, o imitatie de fightclub mai soft o leaca. Se pleznesc, se iau de gat, isi dau cate un spitz in fund, ce mai, prieteni buni.

Sunt simpatici. Seamana mult cu orice tanar "din afara". Dar au in ochi ceva care-i tradeaza. Ei sunt din alta lume si stiu asta. Si ei stiu ca noi stim. Noi stim ca ei stiu. Iar cand sunt impreuna, cu totii sunt extrem de galagiosi. Totusi, a fost cineva care i-a mutit. Un tanar care a trecut prin orfelinat, a fost copil al strazii si s-a hranit din gunoaie iar acum e o persoana noua: Adi Gliga. Mesajul lui, tradus intr-un limbaj accesibil, prin muzica, i-a cam potolit si le-a dat un pic de speranta.

De ce sa-ti pese? Da, mai bine sa traiesti tamp si egolatru momentul, sa uiti ca exista handicapati, orfani, aurolaci si alte soiuri de oameni care-ti pot tulbura ospatul zilnic. Ce treaba ai tu cu batranii puturosi, cancerosii si alti suferinzi? Iata un motiv foarte bun ca sa ramai sceptic sau ateu: poti trai linistit in indiferenta stiind ca nu esti rasponsabil pentru nimeni si nimic.

In timp ce scriu, ma uit la o discutie pe TVR intre Liiceanu si Plesu, una despre miracolul intalnirii. Plesu zice ca exista intalniri esentiale fara de care n-ai fi ce esti si ca, privite in urma, par orchestrate de "cineva". Ei zic ca daca doar intamplarea a facut ca ele sa existe e trist ca "n-ai cui sa-i multumesti" pentru ele....

In textul urmator o sa povestesc un pic despre Flavius, un baietel de 7 ani care stie sa joace fazan, vrea sa devina sofer si nu-i prea place cu astia mari in camera ca isi bat joc de el.