un bondar din Anina

d'ale unui Blaga deloc Vasile si cam Lucian:

de la dansul a invatat ca zice ca cica ca dansul poate fi un autograf a lui Dumnezeu. Tinta ultima a calatoriilor este amintirea lor. Etapele arse din trecut devin dificultati in viitor. Femeile, cand nu se pot pierde pe ele insele, sunt triste, iar cand nu se pot gasi pe ele insele, sunt de asijderea triste.....

Istoria e cea mai mare dezamagire a oamenilor cumsecade. Un filozof nu poate sa aiba umor decat daca-si tradeaza pentru un moment filozofia. Chiar daca d'Asissi ii zicea lupului "frate", asta nu inseamna ca era un precursor a lu' Darwin. Cortina se mira cand e aplaudata ori de cate ori cade. Ochiul e umil, se bucura de umbra genelor. de-abia cand intorci spatele luminii vezi mai bine obiectele din fata ta.

Tot dumnealui avertizeaza ca, daca vrei sa te lasi fermecat de dintii diafani ai unei femei frumoase, trebuie sa uiti ca ei sunt partea vizibila a scheletului. Intunericul si excesul de lumina exceleaza prin darul de a ascunde lucrurile.

Cel care cu siguranta iubeste cel putin jumatate din populatia Pamantului e iubitorul de galceava. El ar da in judecata omenirea si pentru asta are nevoie de martori. Existentialistii din Occident isi traiau crizele de adolescenta prin cafenele, in timp ce pe astia de dupa Cortina ii verifica Istoria. O cale de a evada din tine: sa-ti proiectezi pacatele asupra adversarului.

Existentialistii se plang ca trebuie sa poarte pe umeri toata greutatea ...... aerului. Armele cele mai eficiente din lume sunt semintele: de miliarde ani triumfa asupra mortii.

despre Auschwitz

Victor Frankl zicea:

"Daca punem inaintea omului o notiune despre om care nu este adevarata, mai mult ca sigur ca-l vom corupe. Daca il descriem ca pe un mecanism de reflexe, ca pe o masina care gandeste, ca pe un conglomerat de instincte, ca pe un ansamblu de porniri si reactii, ca pe un simplu produs al ereditatii si al mediului, noi alimentam nihilismul spre care omul modern e oricum inclinat. Am cunoscut ultima treapta a degradarii umane in cel de-al doilea lagar de concetrare in care am fost inchis, in Auscwhwitz. Camerele de gazare de la Auschwitz au fost consecinta ultima a teoriei potrivit careia omul nu este nimic mai mult decat produsul ereditatii si al mediului - sau, asa cum le pleacea nazistilor sa spuna, zamislit din "sange si din lut". Sunt absolut convins ca acele camere de gazare de la Auschwitz, Treblinka si Maidanek au fost proiectate nu intr-un minister sau altul din Berlin, ci mai degraba in catedrele si amfiteatrele unde conferentiau filozofii si oamenii de stiinta nihilisti."

Citat dintr-o carte de Ravi Zacharias.

?

Azi, un copilas de vreo 5 ani pe care nu-l cunosc ma vede in biserica si ma intreaba:
- Ceau, unde ai fost?
- La lucru, zic eu.
- Si tati meu e la servici.
- Bravo lui!
- Si acum ce faci?
- Am venit pana la biserica sa aduc ceva.
El intra cu mine intr-o incapere si vede un jalon:
- Asta ce-i?
- Nu stiu, mint ca un nesimtit, doar doar ma lasa in pace.
- Ce-i asta? - ma intreaba iar; eu nu raspund.
- Dar pe taica-tu cum il cheama? - incerc sa-l blochez.
- Doi ani!
- Nu, tu nu intelegeti, cum il cheama am intrebat.
- Doi ani, ti-am mai zis!
Am plecat. Nu ne-am inteles. I-am uitat limba.

incotro o ia apa dintr-un balon spart?

di toati

- daca nenea Plesu pleaca de la Dilema..... probabil n-o s-o mai cumpar saptamanal. a.l.s. si chivu nu au avut nimic sa-mi zica niciodata.

- Citeam Cotidianul aproape zilnic. Acu' c-au plecat TRU, Neamtu, Baconsky si Grebu o citesc de doua ori pe zi, nu ca-i mai buna, dimpotriva, ci ca sa fiu martor la o sinucidere.

- Apropo de Grebu, cu tot respectul pentru graficianu' din el, cre' ca scrisoarea lui deschisa mai bine ramanea inchisa . Din lumea asta a 'telectualilor si-artistilor, doar trei romani mi se par mai infatuati si ridicoli: A.G. Weinberger, Zamfir si Stefan Popa Popas. Io-te ce zice Grebu: "Editorialul meu zilnic care acoperea o suprafata importanta a paginii de comentarii, de cele mai multe ori superioara celei scrise pe aceeasi tema- dedesubt- de colegul comentator in cuvinte, contributia mea a fost esentiala.". Acum am inteles, "comentariile in cuvinte" la editorialele lui erau mai mult de umplutura. Si se mai mira ca nu i-a bocit (aproape) nimeni plecarea. Ce, n-are bani? Pai sa mearga inapoi la „The New-York Times”, „Washington Post”, „International Herald Tribune”, „L’Express”, „Le Point”, „Le Monde Diplomatique”, „Time Magazine”, „Business Week”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Ha’aretz”, etc….,etc. , ca doar e in „Who’s Who”-ul celor mai buni ilustratori din lume.

Despre Popas ... am un amic care i-a fost ucenic si stiu ce vorbesc. Plus ca e de-ajuns sa-i citesti un interviu ca sa te convingi. Ia ce zice Popa, citat chiar in wiki: La expoziţia mea de la sediul NATO din Bruxelles m-am trezit cu tot staff-ul NATO, să îmi pozeze pentru a obţine o caricatură semnată POPA’S. Menţionez că aceştia cunoşteau arta şi activitatea mea. Rapiditatea în portretistică nu este făcută în detrimentul calităţii. De aceea am fost numit caricaturistul oficial al summit-urilor. Tot staff-ul a vrut caricaturi si toti astia ii cunoasteau arta? :-) Google va ajuta sa aflati ca Popa a primit titlul de cetaţean de onoare în 87 de oraşe din ţară, a facut caricatura tuturor presedintilor lumii si este liderul mondial al caricaturistilor de elita, a golit sala Parlamentului European in 24 de minute (cine a cronometrat?) dar totusi crede ca talentul lui e 99% harul Domnului, 1% muncă. :-)

Ce bine ar fi daca AG ar canta, Zamfir ar fluiera, Grebu ar desena si Popa ar caricaturiza si ar lasa "comentariile in cuvinte" altora. Mie, de exemplu. :-) Ca io-s mai modest, o stie toata lumea.

Fotografia de mai sus surprinde bucuria de la golul de 0-1 in Sahtior - Poli a unor cetateni un pic turmentati si nu are nici o legatura cu textul. Poza conteaza, cuvintele-s pretext pentru a-mi arata talentul.

Auschwitz

Pentru ca U2 concerta cam la 40 km de Auschwitz am hotarat sa dam o fuga pana acolo. Pe drum m-am simtit sec. Cu cat inaintam, turistul idiot din mine, ala care vroia sa se laude c-a mai bifat un obiectiv in vara asta, s-a simtit tare mizerabil. Cum sa te bucuri ca mergi sa vizitezi locul unde omenirea si-a pierdut increderea in omenire? Ce compasiune ieftina poti experimenta cand tu acum platesti oar un loc de parcare amenajat acolo cu 3 lei/ora, cam cat i-ar fi fost de ajuns pentru cateva zile unui detinut? Fast-food-uri. Agentii de turism. Hoteluri. Suvenire? Chiar, cum e sa trimiti o vedere de la Auschwitz? "Dragii mei, va salut din minunatul muzeu despre locul unde au fost gazati, impuscati, infometati, schingiuiti si in general dezumanizati evreii si tiganii. Imi pare nespus de rau ca nu puteti fi alaturi de mine. Va saruta cu dor, Marius"?

Lagarele astea n-ar trebui sa fie la indemana oricarei forme de om. Bine ar fi sa fie calcate doar de cei care vor sa studieze despre Razboiul Mondial II, iudaism sau eu-stiu-ce-psihologisme. Sa fie un soi de scoala de vara dar in fiecare anotimp. In rest, exista alte surse de extaz morbid: stirile de la ora 5 (sau de la orice ora), Bruno, filme si documentare......

Sau, totusi, sa se faca turism! All-inclusive! Clientii sa doarma ca sardinele in baracile alea si sa fie trasportati cu vagoane speciale direct de la domiciliu. Pijamele frumos dungate si lejeria de pat sa li se spele NU in fiecare zi. Accesul cu animale in camere sa fie obligatoriu! De preferinta micutze si care se alfa in deplina comuniune cu omul. Meniu la masa all-u-can't-eat si altele. Sa zicem ca renuntam la facutul dusului in stil nazi dar in rest, tree un pic de adrenalina pt turisti, nu credeti?

N-am fost la muzeu, am trecut doar prin poarta unde intrau vagoanele cu carne, material pentru Mengele, poarta din poza articolului anterior, si am stat pe sinele din interiorul "taberei". Langa mine, doua flori ucise de soare pe fierul incins...... Cu moartea pre moarte calcand......

Mi-am mai luat o carte, cu sute de marturii de cate juma' de pagina fiecare despre lagarele naziste......o revin cu spicuiri, dac-o sa fiu in stare.

globalizare

Eu cu inca un roman am plecat in Polonia la concert ca sa vedem (auzim) cum canta niste irlandezi. Masina germana, alimentata de la o benzinarie austriaca, are probabil soft-ul facut in India si componentele in alte cateva tari. Am trecut de Ungaria, Cehia si Slovacia si am ajuns la stadion. Acolo, se vindea bere Carlsberg daneza, Pepsi americanesc si inghetata Algida italieneasca. Sponsorul U2 era Blackberry-ul canadian. ONG-ul afiliat trupei, Amnesty International, englezesc de origine. La atmosfera dementiala de pe stadio mi-am suprasolocitat adidasii "made in Indonezia" si celularul Samsung korean.

Dupa concert am dormit la un Hostel, in camera cu un olandez. Dimineata am plecat la Auschwitz, unde polonezii au facut si-un muzeu despre cum nemtii i-au torturat si omorat pe evrei. De la libraria muzeului mi-am cumparat o carte scrisa de un medic evreu maghiar care a fost asistentul lui Mengele si care dupa razboi s-a stabilit in Romania. Tot acolo am mancat, la o pizzeria italieneasca, un kebab arabesc servit cu ketchup americanesc si "frech fries" de o poloneza politicoasa, dupa care am baut o bere de la cehi.

Pierdut spirit patriotic. Gasitorului ofer recompensa ca sa-l pastreze pe veci.

U2

Oare se cade sa ma laud ca merg la concert U2? Nu cred! Asa ca ma abtin.

manca-ti-as!