idealul cocinei

Eistein zicea ca cine are confortul si fericirea ca scopuri in sine este un idealist. Idealistul cocinei.

Termenii de "fericire" si "confort" au un strat alunecos si nu-i prea poti pune-n insectar cu-o definitie aferenta sub dansii.

Ce inseamna fericit? Esti fericit ca ai vazut un film misto? Cand ai nevoie de urmatorul ca sa fii iarasi fericit? Ai mancat bine si tragi un pui de somn? Pana ti-e iarasi foame si esti obosit? Te amorezezi si zboara fluturi prin stomac? Si cand fluturii mor? Te-apuci de LEPIDOPTEROLOGÍE?
Poti separa confortul de fericire? Poti fi fericit fara confort sau sa ai confort dar sa fii total nefericit?
De ce/cine depinde fericirea? Daca ai indigestie, mai esti fericit? Dar daca ramai impotent? Daca starea asta de bine depinde de ceva exterior si efemer, conteaza ca-i oferita de un film, o melodie o carte sau o manea? Ca stare emotionala, e mai putin fericit X ca asculta Fernando de la Caransebes de Y care savureaza o carte de Saramago? E mai satul cel ce mananca stridii ca taica Ion care a doborat juma de colesa (cum ce-i aia colesa?) cu branza?

Cand eram copil, imi venea uneori randul sa dau eu de mancare la porci. O cocina unde nu ploua si laturi la discretie: iata confortul si fericirea in acceptiunea porcina. Inlocuieste "cocina" cu orice spatiu' in care ti-ar placea sa locuiesti si "laturi" cu orice lucru efemer care te implineste si poti fi numit un Idealist. Idealistul cocinei.

Lasam DEX-ul sa explice Fericirea? El zice ca-i o stare de multumire sufleteasca. Pai daca e asa, iar restul depinde de cum isi aseaza fiecare asternutul, mi se pare ca nu-i frumos ca Stalin&Churchill si altii i-au tulburat implinirea sufleteasca lui Hitler.

Sau Fericirea e implinire dar fara sa faci rau altora? Se exista asa ceva?

Multe intrebari. Fericirea e ceva mult prea simplu si esential ca sa-i fie lasata masura omului. Io cre' ca omu' care-i stapan si masura peste toate lucrurile devine un lucru stapanit de toate masurile.

Se prea poate ca "va urma".

Imi place fotbalul. Imi place atat de mult incat, atunci cand il joc, ma bucur de orice pasa reusita, de orice interceptie pe care o fac eu sau unul dintre coechipierii mei. Imi place sa dau gol si sa inving. Nu ma implinesc victoriile facile. Trebuie sa simt tensiune, sa transpir, sa lupt, sa-mi scape victoria printre degete si s-o prind iarasi ca s-o pot savura. Si daca pierd, o sa joc si maine. Si poimaine. Pentru ca-mi place fotbalul. Indiferent cati Becali si Mititelu s-ar adapa din acest joc, eu cu picioru' in minge tot dau. Nu conteaza cati arbitri se murdaresc, cati bani fac marile firme de pe seama milioanelor de privitori, imi place. Pentru ca simt, stiu, traiesc momentele cand il joc cu prietenii. Sunt stari de bucurie 100% autentica, total independente de mizeria din campionatele interne sau internationale. Si nu ma jeneaza regulile jocului. Tocmai ptr ca exista fault, out, corner, un teren bine delimitat si alte reguli jocul este joc. Fara aceste restrictii n-ar exista notiunea de fotbal. Fara coordonate nu poti defini nimic. Si da, cand joc fotbal nu-mi pare rau ca nu joc baschet, volei sau alt sport. N-am nici un regret, pentru ca stiu ca cine are inima impartita.........

Ador persoana lui Isus. Ma fascineaza atat de tare incat, atunci cand incerc sa intorc obrazul, sa-mi iubesc imposibilul vecin sau sa traiesc franturi din Predica de pe munte ma bucur incredibil de tare. Pana la lacrimi. Imi place sa traiesc aventura iubirii si sa castig, nu-mi plac victoriile care nu m-au costat nimic. Trebuie sa simt tensiune, sa transpir, sa lupt, sa-mi scape victoria printre degete si s-o prind iarasi ca s-o pot savura. Si daca pacatuiesc, maine e prima zi din viata mea si-mi urez "bun venit". Pentru ca iubesc Cuvintele lui Isus. Indiferent cati Papa Piusi, Becali, preasfinti si popi pedofili exista, crestinismul imi face inima sa bata si plamanii sa respire aerul curat al Inaltimilor. El nu-mi da doar Viata ci Sens vietii. Nu conteaza cati pastori/popi corupti exista in bisericile locale sau de pretutindenti, cati bani fac unii de pe urma milioanelor de credinciosi-naivi sau cate catedrale-mantuitoare-de-neam se inalta la orizont, Isus ma fascineaza. Pentru ca simt, stiu, traiesc momentele cand cei din jurul meu il duc pe Isus cu ei si fac sa zambeasca oameni care au crezut ca muschii faciali sunt doar pentru plans si grimase. Sau cand niste adolescenti rebeli strang ore in sir gunoi lasat de oameni maturi care nici macar rebeli fara cauza nu mai sunt. Imi place jocul asta si bucuria iubirii e 100% autentica, in totala independenta de mizeria ce creste ca o ciuperca pe Crestinism si in totala dependenta de Isus. Si nu ma jeneaza regulile jocului. Tocmai pentru ca exista interdictia de a fi mandru, curvar, mincinos, gelos, betivan, criminal, parsiv, necredincios si altele asemenea viata este Viata. Fara reguli nu exista Viata, ti-o spune orice amator intr-ale stiintei. Orice lucru se misca dupa anumite coordonate. Si da, cand il las pe Hristos (principiu de combustie interna - T.Baconski) sa-mi inflacareze viata nu-mi pare rau ca nu dansez pe muzica scepticismului sau a celor care cred ca gandesc liber. In aceasta privinta, n-am nici un regret, pentru ca stiu ca cine are inima impartita.........