Miguel de Unamuno (I)

citate din "Jurnal intim"- Miguel de Unamuno (Polirom, 2007)

"Intru in credinta cu trufia anilor visului meu, si totul, si totul ajunge sa fie pentru mine urzire in ea de glorii desarte, facand astfel ca Dumnezeu sa-mi slujeasca mie, iar nu eu sa-i slujesc Lui.[....] Ii cer lui Dumnezeu sa ma despoaie de mine insumi."

"Ce-a fost, de-a lungul anilor, cea mai mare parte a conversatiilor mele? Barfeli. Mi-am petrecut zilele judecandu-i pe ceilalti si acuzand de infatuare pe mai toata lumea. Eu eram centrul universului si, evident, de aici si spaima de moarte. Am ajuns sa ma conving ca, daca mor eu, se termina si cu lumea.
Deseori am observat aceasta trista particularitate a tuturor conversatiilor mondene, aceea ca sunt nu atata dialoguri, cat monologuri intercalate. Cei ce converseaza raman straini unii de altii, urmarindu-si fiecare propria linie de gandire. Nimeni nu asculta cu atentie binevoitoare, nerandator sa-si plaseze propriul cuvant, considerat intotdeauna mai important decat al celuilalt. Nu se ajunge aproape niciodata la o contopire a sentimentelor, la unitatea de intentie, la comunitatea in spirit in ceea ce face subiectul conversatiei. Merita sa meditam serios asupra faptului ca in conversatiile mondene intreruperile sunt atat de frecvente; e simptomul unei maladii dureroase.
Nu s-ar intampla asa daca am conversa intru Dumnezeu, in chip simplu si umil, facand din conversatie un act de iubire fata de aproapele si incercand sa nu vorbesti despre tine insuti si sa nu te constitui in centrul universului."


"Misterul libertatii e misterul insusi al constiintei reflexe si al ratiunii. Omul este contiinta naturii si adevarata-i libertate consta in aspiratia sa catre har. Liber e cine poate sa primeasca harul divin si sa se mantuiasca prinr-nsul."

"Trebuie sa cautam adevarul lucrurilor si nu ratiunea lucrurilor, iar adevarul se cauta cu smerenia."

"A se naturaliza inseamna in cazul omului a deveni simplu si crestin, iar a umaniza natura inseamna a-l descoperi in ea pe Creator si a face din ea cantare vie Lui."

"Si nu intelesesem ca spre a putea deveni om liber in spirit si in adevar, e nevoie sa te faci rob si, facandu-te rob, sa astepti de la Domnul libertatea care sa ne ingaduiasca a trai meditand asupra Vietii insesi, asupra lui Cristos Isus."

"Cine doreste tot ce se intampla obtine tot ce isi doreste. Atotputernicie omeneasca prin resemnare. Dar nu intelegeam ca la aceasta resemnare ajungi numai prin har, prin credinta si mila."

"Asa cum Dumnezeu a pus placere in procreatie si nutritie, ca sa facem de bunavoie ce din datorie n-am face, a pus desfatarea intru gloria desarta in lucrarile artei si ale stiintei, ca sa le ducem la bun sfarsit. Dar asa cum desfatarea carnala, concupiscenta aceea, este cauza mortii multora, tot asa si aceasta desfatare spirituala este cauza a mortii, cand se alimenteaza din trufia spiritului."

"Prin smerenie atingi intelepciunea celor simpli, si anume stiinta de a trai in pace cu ei insisi si cu lumea, in pacea Domnului, bizuindu-te pe adevar, si nu pe ratiune."

"L-am ispitit pe Domnul cerandui o minune, un miracol evident, cu ochii inchisi la miracolul viu al universului si la miracolul schimbarii mele."

"Rugandu-ma, il recunosteam cu inima pe Dumnezeul meu, pe care cu ratiunea mea il tagaduiam."

"Da-mi credinta, Doamne, caci daca dobandesc credinta in alta viata, inseamna ca aceasta exista."

"Intelegi viata numai in lumina mortii. A te pregati sa mori insemneaza a trai in mod natural."

"Iuda si-a marturisit pacatul, dar nu cui trebuia s-o faca, nu Dumnezeului sau. Cate spovedanii nu sunt asa! Poenitentia ductus, imboldit de remuscare, nu de dragoste sau de pocainta, de regret, nu de dragostea ptr Isus. Nu e de ajuns sa te caiesti, deoarece cainta, legata de timp, nu sterge trecutul. E necesara pocainta si actul de iubire fata de Dumnezeu care, tinand de vesnicie, imbratiseaza tot trecutul."

"Oamenii mundani se agita in desertaciunea eforturilor si a muncilor lor, ca sa nu-l auda pe Dumnezeu care ne vorbeste in tihna sufletului nostru, in liniste si in tacere.
Cu cat fugi mai mult de moarte, cu atat mai mult de apropii de ea..."

denifitii

definitia definitiei:

explicare a sensului unui cuvant; redare precisa a continutului unei notiuni.

Saracia incepe, in definirea si intelegerea lumii in care traim, inca de la definirea definitiei. Din unghiuri diferite, acelasi obiect pare cu totul altceva. Iar daca-ti lipseste Numitorul comun, nu mai are rezolvare nici o fractie a vietii. Exista lucruri, dintre cele mai importante, care scapa oricaror rationamente reductionist-stiintifice. Aceasta noua religie atat de raspandita azi, credinta in Stiinta, isi are locul ei. Ma "inchin" cand ma folosesc de realizarile ei ca sa scriu acest text, cand vorbesc la telefon si in multe alte moduri. Dar cand incerc sa-mi cern lucrurile care dau sens vietii mele prin sita explicatiilor savante, nu ramane mai nimic din ele. Ma intristeaza tare cei care limiteaza cunoasterea la nivelul stiintei experimentale. Sunt dintre cei mai frustrati si nefericiti oameni pe care i-am intalnit; si stimulat de afirmatiile lor cum ca "nu ma bazez decat pe informatiile date de stiinta" am decis sa scriu cele de mai jos.
Definitii:

omul. Un animal superior. 98% identic in ADN cu varu' cimpanzeu. 35% ruda cu binecuvantata banana. O masina din carne. Conglomerat de celule vii. 70% apa. Oamenii sunt, dupa Dawkins, "niste masini de supravietuit - vehicule robotizate, programate orbeste pentru a pastra moleculele egoiste cunoscute sub numele de gene".

Iubirea. Biologii spun ca e determinata de secretia de dopamina in creier. Se "ilumineaza" nucleul caudat si complexul tegumentar ventral. Mai mult, pare-se ca are un proces chimic similar cu profilul chimic al sindromului obsesiv-compulsiv, deci e sora geamana cu boala psihica. Evolutionist gandind, e doar modul in care selectia naturala a gasit cu cale sa te pacaleasca ca sa te acuplezi si sa lasi urmasi (in acest sens, abstinentii sunt o erezie a Naturii). Psihologii ii spun mai frumos - Expansiune a sinelui. Psihanaliza, schismatica ca orice religie ce se respecta, ne propune multe definitii. De la Freud, unde alegerea partenerei are legatura cu complexul Oedipian, cu dorinta neimplinita de a face dragoste cu mama, daca esti baiat, sau cu tatal, daca esti fata, la Jung, unde e inecata in inconstientul colectiv, si, terminand cu cazul cel mai fericit intalnit de mine, in "Arta de a iubi" de Erich Fromm, unde descrie iubirea in termeni mult mai placuti si ii nuante de supranatural.

Sarutul. Contactul dintre doua perechi de buze, cu transmitere reciproca de saliva si microbi (daca nu stiati, gura e singura pensiune de 5 stele pentru bacterii). Asta daca e vorba de cel pasional. In celelalte cazuri, se transmit doar microbi si se secreta dopamina in creier. In sens freudian, e doar un comportament oral, eruptie a placerii subconstiente a suptului la sanul mamei (in aceeasi categorie intra si obiceiul de a fuma pipa sau trabuc). Hei mr Freud, cheama-l pe P.B.Hasdeu si transmite-le prin el explicatiile astea unor indragostiti sau celui care tocmai a sarutat pentru prima data; unei mame care isi sarutul pruncul pe jumatate adormit de "noapte buna"; lui Iuda care a schimbat istoria lumii cu un sarut sau ortodoxului sarutand o icoana a Mantuitorului....
Ar putea, totusi, sa fie satisfacuti de explicatia sarutului ca transmisie de microbi reprezentantii tribului Thonga din Africa de Sud, pentru care tucatul pe buze e interzis, pentru ca prin gura, centrul vietii la ei, se poate contamina sufletul.
muzica. succesiune de vibratii in aer..?
pictura. dare de vopsea cu o compozitie chimica X, amplasate in cantitatatile Y pe suprafata Y?

religia. o strategie de supravietuire. o eroare genetica perpetuata prin meme, gena responsabila pentru transmiterea acestui virus, spune acelasi Dawkins... aici definitiile care il scot pe Dumnezeu din ecuatie abunda. Dar asta cu meme e cea mai "pertinenta". :-) Dupa cum zicea Chesterton, citat in alta postare, el crede ca 'expertii in saracie' sunt 'oamenii saraci', nu sociologii. In sfera religiosului, cred ca e la fel.

zambetul.o extensie inspre urechi a buzelor, o miscare a muschilor faciali? Un instinct primar, evoluand la rangul de gest social care s-a strecurat printre ragetele si grimasele animalitii noastre preistorice si a ajuns astazi sa para asa frumos, instalat pe fetele noastre?

Acuma, sunt convins ca un chimist, cand admira un tablou de Rembrandt, uita de compozitia chimia a culorilor. Un fizician, cand asculta Bach, nu se gandeste la vibratiile de aer captate de timpan. Probabil nici biologul evolutionist, cand se simte ingrozit de violul&crima comisa asupra unui copilas, nu atribuie dezgustul sau doar unei optiuni etice a culturii in care se intampla sa traiasca. E ceva mai mult in toate lucrurile astea care ne insumeaza viata, catedra academica trebuie parasita cand vrei sa sorbi din seva vietii. Religia, iubirea, arta si poezia evadeaza din coliviile rigurozitatii stiintifice si zboara spre locul unde liniile de demarcatie dintre real si imaginar, metafora si concret, obiect si simbol sunt sterse. Loc in care Dumnezeu ii tradeaza pe atei si scolastici deopotriva.

cine minte n-are minte?

Minciuna. In Noul Dictionar al Limbii Romane, minciuna are urmatoarele intelesuri:
1. denaturare a adevarului in mod intentionat 2. fictiune, plasmuire, inventie. 3. iluzie, amagire. 4. fleacuri, nimicuri.
Nu ne place minciuna. Mai ales la altii si cand e impotriva noastra.“In mincinos exista fara indoiala, vointa de a spune neadevaruri si, de aceea, gasim multi care vor sa minta dar pe nimeni care sa vrea sa fie inselat.” spune sfantul Augustin.

Literatura.In mare parte, fictiune. Minciuni care evoca un adevar altfel greu de exprimat, adevar deghizat astfel in ceva ce nu este...asa zice Llosa in "Adevarul minciunilor"; si tot el scrie ca orice roman bun spune adevarul mintind si orice roman prost doar minte.

Natura. Un fluture spune unei pasari: "nu sunt un fluture, ci doar parte din scoarta copacului." Minte prin camuflaj. O floare ii spune unei muste: "nu sunt o floare, simte-mi "aroma", sunt carne putrezita." Minte prin miros. Exemplele din lumea vie pot continua la nesfarsit. Cele mai multe animale fenteaza alte animale ca sa supravietuiasca. Inseala ca sa se apare sau ca sa vaneze. Bineinteles, termeni ca "minciuna" si "adevar" au semnificatie doar pentru noi, natura e amorala, iresponsabila pot zice.

Familia. Parintii isi mint copiii. Si invers. O priza periculoasa e "caca". In locurile nedorite e "Bau-Bau"-ul. Daca nu esti cuminte exista "neni urati si mari" care s-ar putea sa te ia si sa te bage in sac. Lumea copiilor e parazitata de imprecatii parentale. Copilul creste, si, insusindu-si arta de a dribla realitatea de la cei batrani si "intelepti", face jargoane printre amanta si sotie, furt si onestitate, minciuna si adevar.

Corpul. Placebo. In latina:"a face bine".In al doilea razboi mondial,medicii, avand morfina epuizata, injectau soldatilor o substanta salina. Culmea, avea acelasi efect reconfortant. Ce conteaza atunci, calitatile analgezice ale morfinei (realitatea cuantificabila si demonstrabila) sau perceptia soldatului (labirintul mintii noastre subiective)? Decartes facea dinstinctie intre minte si trup, atribuindu-le natura si substanta diferita. Nu ca ar fi asa, fapt oarecum demonstrat de Damasio in "Eroarea lui Decartes", dar iti dai seama ca intregul, TU, e mult mai mult decat partile componente. Asadar, o minciuna, apa salina deghizata in morfina, transforma profund concretul, prin puterea convingerilor sau a sperantei. Nu-mai-stiu-care presedinte american povestea ca pe vremea sa multi doctori foloseau pastile din faina si apa chioara colorata drept eu-stiu-ce-medicament si avea efect. El numea asta "frauda pioasa". :-)

Corpul. Nocebo. In latina: "a face rau". Dureri de cap, greata sau chiar moarte pot provoca perceptiile noastre asupra mediului. Nocebo inseamna reactia negativa la medicamente (extrapoland - sau orice alt lucru) inofensive dar care pretind a fi ceva:-), reactie declansata de convingerile noastre. Daca esti convins ca blestemele functioneaza si au puteri devastatoare, un simplu "te-am blestemat" din partea Mamei Omida sau orice alta regina, imparateasa sau printesa a magiei albe te poate distruge.
(Apropo, daca ai reusit sa ajungi pana la aceasta fraza si ce ai citit te lasa indiferent/a, regleaza-ti convingerile ca sa se potriveasca cu scopul medicatiei:P, sau convinge-ma sa schimb tratamentul:-))

Medicina. Analgezicele. Calmantele, in marea lor majoritate (din cate stiu eu, si posibil sa ma insel) sunt derivate din doua remedii naturale folosite de mii de ani, opiumul si aspirina. Ambele, in diverse moduri, desi amelioreaza durerea, blocheaza si sistemul imunitar. Te pot minti ca esti vindecat, cand de fapt ele doar reduc la tacere semnalele de durere date de stimulii nervosi catre creier. Te fac sa te simti bine si totusi sa ramai bolnav. Carevasazica, nu tot ce linistete si vindeca. Dar orice vindeca liniste. Io tot crestin sunt si cand vorbesc de imunosupresoare si, cum incerc sa nu-mi tin gandurile in colivie, le las sa zboare spre ce le e mai drag, Hristos. Multe lucruri din jur fac durerea noastra sa nu se mai auda: muzica, serviciul, iubita, posesiunile, alcoolul etc., dar nu vindeca. Mari minciuni pentru credinte mici. Si asta se vede cel mai bine atunci cand nu ni le mai administram. Toate au termen de garantie in lumea asta. Hristos insa, imun fata de a Doua lege a termodinamicii, nu expira.

Publicitatea. Spala-te cu samponul X si vei fi fericita. Soarbe din aroma cafelei Y si vei zambi preluuuuuung si prelungit toata ziua. Bea votca Z si te lupti lejer cu lupii. Sa nu mai vorbesc de tigari. Ba hai sa vorbesc. Ma tot intreb, cand ii vad pe tinerii sanatosi tun, cu dintii albi, gingiile sanatoase si pielea fina din reclamele la tutun - oare nu stiu ei (si cei ce fumeaza) ca tigarile zbarcesc pielea, inflameaza gingiile si ingalbenesc dintii? :-) E tragi-comic. E ca si cum ar face vegetarienii reclama la carnati in sange.

Politica si afaceri. Aici voi fi mai scurt. Fernando Alves zicea ca doua categorii de oameni nu vorbesc niciodata despre iubire: politicienii si oamenii de afaceri. Si cum orice nu e din iubire este minciuna (asta nu inseamna ca orice e din iubire de adevar)... concluziile vin de la sine. Se intampla ca astazi sa fie zi de vot, si in curand o sa optez de cine doresc sa fiu mintit mai frumos in anii ce vin. Ca doar asta e democratia, sa ai libertatea sa decizi cine sa te pacaleasca si pe cine sa imbogatesti.

Politeturi. Cei care spun adevarul oricand si oricum, sunt lipsiti de tact. Iar cei care spun complimente oricand si oricui sunt lingusitori. Parerea mea este ca fara politete, ruda apropiata a minciunii, lumea ar fi plina de mojici. :-)

Iubire. Wurmbrand, evreu cu o mare parte din familia sa si a sotiei ucisa de nemti, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, a ascuns in casa sa cativa nazisti si i-a mintit pe rusi, salvandu-le astfel viata. Sotia sa, Sabina, spunea ca dragostea este superioara adevarului. Acum, sa dea cu pietre in ei cine o vrea dar io le-am admirat gestul. A nu se confunda minciunile din iubire de oameni cu cele din amor propriu. Atat motivatia, cat si efectele lor sunt diferite. Prima e centrata pe altii si salvarea lor dar poate avea urmari grave asupra ta, deci e sacrificiala (Wurmbrand ar fi fost executat de rusi daca se afla adevarul); si a doua, in care contezi doar tu, te "salveaza" pe tine si ii distruge pe cei din jur. Nu ca pledez pentru vreuna, vroiam doar sa le separ si nuantez.

Razboiul. Calul troian. Cei 7000 de soldati chinezi din lut in marime naturala si atatea alte pacaleli "admirabile". :-)

Ispititorul. Diavolul este minciuna la adresa lui Dumnezeu. Ispititorul te minte. Falsifica ordinea divina. Ca orice iluzie, si El exista numai in raport cu Realul, cu Dumnezeu. Un parazit. Si tot ca orice iluzie, poate produce efecte concrete nu neaparat prin ceea ce e in sine, ci prin starea pe care o traiesti indepartandu-te de Adevar.

In afara de ultimele doua "domenii", nu am nimic impotriva celorlalte. Tot ce-mi doresc este sa nu ma las mintit prea tare de ele sau de echivalentul lor in lumea spirituala. Pentru ca automistificarea, a te minti pe tine insuti, este cea mai subtila minciuna.

P.S.daca, sa presupunem :-), ideile astea plac cuiva, n-as vrea sa mi le asum in totalitate. Eu doar mi le-am apropiat de-a lungul anilor. Altii sunt vinovati de asta. Nu le dau numele. Problema e ca daca tot amintesc de unu' si de altu' pe aici, poate parea ca-s cult. :-) Si nu-s. Plus ca nu as vrea sa mint intr-un articol despre minciuna. :-)

a fi rupt de realitate

din acelasi Merk.

tulburari disociative: "imposibilitatea de a integra normal amintirile, perceptiile, identitatea sau constiinta"

- experienta disocierii e fapt comun. Mi se intampla uneori cand merg cu masina sa ajung intr-un loc fara sa imi amintesc vreun eveniment de pe sosea. Asta de obicei cand vorbesc cu cineva sau imi fura atentia vreo idee "mareata". Asta e caz fericit de disociere. Alea nefericite sunt prea personale ca sa le spun, ca doar n-o sa scriu aici ca aveam astfel de amnezii cand ma imbatam ca porcu'. Nu, nu zic asa ceva ca tin la imaginea mea. Si cu ocazia asta cer scuze porcilor, pentru ca nu stiu de unde vine expresia asta umilitoare la adresa lor.... ca io porc beat n-am vazut...:-)

- perceptia durerii poate fi disociata. Prin hipnoza sau pur si simplu prin felul in care mintea ta percepe durerea. Paul Brand povestea despre un pacient tare viteaz caruia i-au fost amputate ambele picioare de o grenada in razboi. Asa, fara picioare (imagineaza-ti), s-a tarat pana la un coleg ca sa-l ajute si a reusit sa-i salveze viata. In mintea lui, doua lucruri prea mari si antagonice ca sa se poata inghesui simultan la carma: grija fata de camarad, fapt ce da peste cap sensul clasic al evolutie, unde supravietuirea TA conteaza - si durerea picioarelor sfartecate - un fapt biologic incontestabil si totusi anulat de iubirea fata de aproapele. Asta poate fi numit altruism. :-) Ah, si acelasi soldat curajos, cand a ajuns pacientul doctorului Brand....plangea (la propriu) cand i se faceau injectii si implora asistentele sa nu-l mai intepe ca-i este teama. :-)) Asta pentru ca in linistea sterilizanta a spitalului.... nu se putea gandi la altceva. :-)

Asa tulburari disociative sa tot ai. La fel cred ca reuseau si crestinii din arenele romane sa stea in genunchi si sa-l glorifice pe Dumnezeu in timp ce erau sfasiati de lei.... dar manualele astea de diagnostic sunt sterpe si reci, de parca poate fi spus ceva despre OM in termeni atat de generali..... litera ucide si Duhul da viata. O carte fara duh, dar sufocata de litere.....este moarta.

sindromul munchausen

din manualul Merk de diagnostic si tratament, editia a XVII-a.
- in afectiunile fizice, factorii psihologici contribuie direct sau indirect la etiologie. Stresul psihologic poate precipita sau altera evolutia unei boli, chiar si in cazul unor afectiuni organice majore. Emotiile pot influenta evident sistemul nervos autonom.... dar "caile si mecanismele prin care creierul interactioneaza cu sistemul imunitar raman incerte..."
Conversie, procesul inconstient de transformare a unui conflict psihic si a anxietatii in simptom somatic - pacientii pot selecta inconstient un simptom, deoarece el este o metafora pentru conditia lor psihosociala. Daca te-a parasit iubita s-ar putea sa te doara inima. Daca ai multe poveri de carat te poate durea spatele ...
- sindromul munchausen - "mimarea repetata a unor boli organice - de obicei acuta, dramatica si convingatoare - de catre o persoana care umbla de la un spital la altul in cautare de tratament."
Acesti oameni, desi simuleaza boala constient, de regula au nevoi inconstiente. Tulburari de indentitate, hipersensibilitate - simt nevoia sa li se acorde ingrjiri, atentie, dar sunt incapabili sa se increada in personalul autorizat, pe care il manipuleaza si il provoaca/testeaza continuu. O varianta atipica, sindromul Munchausen prin delegatie - atunci cand un copil este utilizat pe post de surogat. Parintele ii falsifica istoricul...si pare intotdeauna foarte ingrijorat si protector....
"Toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti" e titlul unei carti....
"Arata-mi un om sanatos si o sa ti-l lecuiesc imediat" zicea Jung parca....
- varianta asta prin delegatie e interesanta. adica ai traume psihice, dar faci pe sanatosu' incercand sa inventezi/agravezi bolile altora. Un fel de "hotul striga prindeti hotii!".....
- oare cati din bolnavii ce-i vad in juru-mi sunt cu adevarat bolnavi? cati sunt agravati sau plasmuiti de perceptia mea tulbure si devin astfel un soi de copil-surogat pentru mine? tare complicat. In sensul de fata, poti sa te ingrijesti excesiv de saraci si totusi sa ai nevoie de ei ca de aer: daca nu ar exista, s-ar duce si confortul tau psihic. Asadar, bolnavii (de orice gen) compatimiti de noi pot fi de fapt singura noastra sursa de "sanatate". Imi amintesc de un pasaj din "Arta de a NU scrie un roman" de Jerome K.Jerome.....in care, unei doamne respectabile care dorea sa se mute, i s-a prezentat o casa speciala ce "nu avea nici un sarac in preajma pe o raza de 5 mile". Ei, pentru doamna care nu prea avea cum sa-si mai "traiasca viata" si dorea sa-si ispaseasca anii de indiferenta, asta era un inconvenient major. :-) La argumentul agentului imobiliar cum ca exista totusi multi saraci in zona, dar un pic mai departe, intr-un oras din apropiere, femeia raspunde: "Va multumesc, dar nu vreau sa merg pana in oras, trebuie sa fie la o distanta accesibila cu masina, altfel nu am ce face cu ei". :-) Solutia? Agentul propune construirea unor case darapanate si "achizitionarea" unei serii de saraci "frumosi, curati, recunoscatori". Si Doamna Generozitate a locuit fericita pana la adanci batraneti....
Si parca sfantul are nevoie de pacatosi....dieteticianul de obezi....intelectualul de inculti, manelistul de dusmani :-) si tot asa.... si parca totul e egoism.... uneori vadit, alteori deghizat in altruism... sau?

omul livresc.

Sa scrii. Sa citesti. Sa mananci cuvinte sau sa fii mancat de ele? Exista carti pe care le mananc si se topesc in mintea mea; neuronii mei, ca niste piranha infometati, devoreaza cuvintele, deseori indigeste. Sunt ceea ce citesc? Nu inca. Oricum, relatia e oarecum simetrica. Cuvinte care transforma fiinta mea sau cuvinte transformate in mine? Cam tot ce citesc se transforma in "mine", precum alimentele asimilate de organism. Coca-cola, Lewis, cartofii, Rougemont, cafeaua, toate devin ceea ce eu sunt. Nu pot scapa de clisee si spun ca aproape tot ce citesc infrumuseteaza spiritul; sau il urateste. Nu-l transforma insa in esenta (Alves). Singure, Cuvintele lui Hristos, care, asa cum zicea Blaga, a cunoscut psihologia omului mai bine decat toti psihologii de duzina din toate timpurile la un loc, ma devoreaza uneori. E o nebunie aici, nebunia intelepciunii lui Dumnezeu care detroneaza logica mintii si o inscauneaza pe cea a inimii...."inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste"...zice Pascal.
Imi amintesc de o cugetare a lui Grigorie de Nyssa: "Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti: sufletul este panza, virtutile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie sa-L pictam."