dumiriri

Neste convingeri personale, deloc laudabile. Deh, prejudecati:

- cei mai multi sclavi, daca ar fi ajuns in pozitii similare cu ale stapanilor, s-ar fi comportat la fel. Sau mai rau. Daca le iau functiile, cei mai multi angajati de pe plantatiile marilor corporatii se vor comporta identic sau mai rau decat sefii pe care ii detesta, .

- cei mai multi critici ai politicienilor ar fi la fel ca ei daca ar avea atata putere in mana. Un tanar care merge cu nashu pe tren si nu-si ia bilet in autobuz, nu va avea cum sa reziste unui castig nelegitim de mii de ori mai mare. Un muncitor care-si minte sefu' ca sa castige 100 de lei in plus nu va avea nici o jena sa-si minta poporul ca sa obtina miliarde in plus. Toata critica adusa sefilor, politicienilor, antrenorilor de fotbal si altor oameni amendabili moral mi se pare o gargara, un soi de invidie mascata. La cei mai multi dintre critici.

- cresterea venitului personal, la cei mai multi subiecti ai studiului meu (de 10 ani incoace), vine la pachet cu o desenzibilizare a inimii. Cei care au castig 100 de lei dadeau poate 5 lei, deci 5%. Daca ajung sa primeasca 10.000 de lei, dau 10 lei, deci 1%, si se simt la fel de buni la suflet, bai mai buni ca doar acum ofera dublu!!! Ciuntesc aritmetica. Ei dau de 10 ori mai mult ca inainte si omit faptul ca au un venit de 100 de ori ma mare.

- ce-am mai observat io e ca daca incepi s-o duci bine material, creste stima de sine si omul pune accentul pe meritul personal. Asta in timp ce compasiunea scade. Devin tot mai sceptici cu oricine e mai sarac ca ei: ce, sa puna mana sa munceasca mai mult!!!! dintr-o data, oamenii cu bani devin credinciosi legii care spune ca cei bogati au pentru ca muncesc si le merge mintea, iar cei sarantoci n-au pentru ca-s lenesi si prosti. Dan Diaconescu, Becali, Mititelu, Basescu, Vanghelie etc etc., sunt oamenii pe care-i merita cei care gandesc asa. Plus ca harnicia si desteptaciunea, daca sunt gazduite de-un creier cu convingeri "liberale", devin neste arme periculoase. Einstein, Grigori Perelman, Maica Tereza sau Pascal, oameni fara simtul proprietatii, n-ar avea loc la ospatul oamenilor de succes.

- cu cat ai masina mai scumpa, cu atat esti mai putin dispus sa iei pe altii la ocazie. Iar cu cat esti mai putin dispus, cu atat iti gasesti motive mai solide sa n-o faci: daca-i criminal in serie? dar daca fac accident si-i distrug familia? Iti stie Dumnezeu motivatiile, magarule! (imi cer scuze fata de magari, dar asa-i limba noastra, defecta)

un comentariu

la un articol despre bogatii Romaniei.

"miliardarii, multi-milionarii sunt tumorile corpului social. ceva clinic, hidos. nicidecum de lauda, de prezentat public. cel mult in medii strict profesionale, unde patologicul este subiect de studiu.
iesiti din grota. cea mai mare bogatie e starea de normalitate, exprimata prin aportul adus intregului, prin prisma datului.
banul este nociv, banul descarca fiinta umana de constiinta. intrati in viitor!" :-)

Ema mea pe-o stanca-n Meteora :-)

Stiu, pentru un om care cerne lumea doar prin ratiune, coincidentele raman simple intamplari la care se ajungea oricum, mai devreme sau mai tarziu. De la aparitia vietii, fapt extrem de improbabil, pana la intalnirea cu un cunoscut intr-un magazin aflat la 1200 de km departare, toate se pot explica si nu-i cazul sa incarci cu sens si emotie niste simple efecte ale unui lant cauzal.

Acum cativa ani, mergeam cu trenul spre Bucuresti. Oboseala nu-mi permitea sa citesc, hurducaiturile nu ma lasau sa atipesc. Mi-as fi dorit tare mult sa am un MP3 player...... Am ramas agatat in gandul asta pana in gara. Era 4-5 dimineata. Eu asteptam venirea altor colegi. Un alt baiat, la fel de plictisit ca si mine, astepta sa se deschida o cafenea. Era trist. Mi-as fi dorit sa-mi povesteasca despre el. Parca citindu-mi gandurile, ma cheama inauntru la o cafea. Un barbat trebuie sa se simta tare strain de toate ca sa faca un astfel d gest. Nu, nu avea nevoie decat de cineva care sa-l asculte. Si l-am ascultat. Mult. Fusese repatriat din Geneva, saltat direct de la lucru si dus la aeroport cu ce-avea pe el. Ar fi putut sa mearga pana acasa dar n-a vrut, statea cu alti emigranti si s-a ferit sa-i "dea in gat". I-am zis si eu un pic de mine. Auzise de "baftisti" dar nu prea stia el cum ce se mananca (de parca eu stiu). Cand a auzit ca-s librar, a scos o carte "imprumutata" de la o biblioteca din Geneva si mi-a facut-o cadou. Stampila elvetiana mi-a confirmat ca baiatul nu batea campii.
O iau pe scurtatura si ajung la momentul despartirii. Imi zice: "ia stai" si baga mana in geanta: "uite, am un MP3 player pe care ti-l dau tie, eu nu mai am ce face cu el...."


Intr-o zi, rasfoiam intr-o librarie o carte si dau peste un citat de Arthur Koestler. Termin si trec la alta, una despre probabilitati, publicata de curand la Nemira. O deschid si dau peste un text referitor la Arthur Koestler. Care-i probabilitatea ca sa deschizi o carte despre probabilitati si sa dai peste acelasi nume ca in cartea anterioara? :-)


Saptamana trecuta ma plimbam pe malul marii. Un mal la care valurile isi depuneau mii si mii de pietricele slefuite de Timp, ca pe un fel de ofranda adusa Uscatului. Dupa vreo 3 ore de pura desfatare a ochilor, ma gandesc brusc la sotia mea care statea intr-o camaruta si invata la fascinanta materie Radiologie. Si-i spui Tatalui: Of, Doamne, daca-s gasi o piatra mai faina sa-i aduc si ei...."

Fac trei pasi, ma aplec si iau o ciudatenie de piatra. O curat de nisip si totusi niste nisip ramane intr-o forma si mai ciudata, parca lipit cu super-glue. Incerc sa-l spal, ramane. A ramas si acum. Un Dumnezeu care te face fericit c-o piatra si niste nisip:

corfu - roda

imagine surprinsa la intrarea intr-un restaurant.