cuvinte

In cartierul "orasul nou", cel mai invechit din Anina, am pozat doi copilasi. Uita-te atent la poza. Care-s primele ganduri? Am dat drumul la comentarii, poate are cineva chef sa adauge un text fotografiei de mai jos, pentru ca o imagine face mai mult cu 1000 de cuvinte. Dupa aprobare, le voi urca de la comentarii in postare.




Corina Ungureanu spunea....

fericiti... in ciuda decorului. si completez: fericirea nu tine de imprejurari, ci de ceea ce este in sufletul nostru...


Blogger Maistoru' spunea...

Eu si tu. Eu fiind cel cu "nanaul" mare, tu cel care rade de mine. (si nu ma refer nici la locatiile de unde se extrage minereul, nici la interioarele pixurilor).De fiecare data!

Camix spunea...

"Moaamă, cum ai putut spune aşa ceva!? Hahaha, taaare! Eşti beton! Ni la el cum arată! Hahah, hai s-o ştergem până nu vine la noi!"

little wabbit spunea...

inocenta pura... fericire nelimitata de circumstante... putina invidie fiindca nu mai pot fi ca ei... iar poza imi aduce un zambet mareee!

Cristi fragmentat

colaje

In lumea mea, accesul e restrictionat, e permis doar membrilor si non-membrilor. De fapt, nu-i lumea mea, nu mi-o permit, am aflat de le cineva ca viata mea costa cat sangele lui Isus, asa ca n-am cu ce sa ma cumpar nici macar pe mine.

E lumea Lui, si multi nu vor sa vada de ce nu merita sa vezi orice altceva. Nu isi dau seama ca lumea lor e un cliseu si ca nu se pot inventa clisee noi. Ei sunt atat de surzi incat nu vad si-atat de orbi incat nu mai aud. Isi reimperetesc mereu casa si uita de acoperis. Si cred ca un contract verbal cu lumea valoreaza mai mult decat hartia pe care e scris. Ei il sfideaza pe cel ce-a coborat de pe Sinai cu Tablele si ii admira pe nihilistii ce-au coborat de pe Muntele Nimicului cu Tabloidele.
Pe ei nu-i mai ingrijoreaza lipsurile sufletului, ca doar ele sunt suficient de mari incat sa-si poarte singure de grija. Ei le inchid gura celor care se opun libertatii de expresie neingradite si nu realizeaza ca-ti trebuie pregatire minutioasa ca sa fii capabil sa nu spui nimic. Ei nu mai au frica de Dumnezeu de aia-s speriati de moarte. Frazele lor sunt umbre fantomatice ale lecturilor facute. Si-atat.

In lumea Lui, mii de oameni geniali traiesc si mor nedescoperiti - nici de ei insisi, nici de altii. Ei nu-si privesc inimile ca pe simple pompe de sange si nu considera ca le-au fost ciuruite asa de tare incat nu-si mai pot tine Iubirea in ele....

P.S. si cele de mai sus sunt umbre ale lecturilor facute. :-) Oricum, sunt un plagiator: toate cuvintele folosite de mine se afla deja in DEX. Pana si ultima fraza e plagiata. :-)

P.S.2. Oricum, nu mi-a placut DEX-ul. Nu am reusit sa-mi dau seama cine-i criminalul. :-)

ateului

Daca s-ar dovedi cu-adevarat ca Dumnezeu n-ar exista, viata ateilor militanti s-ar goli de sens.

iubind ideea de iubire

Nenea Andrei Plesu are un articol fain despre iubirile fericite. Filosoful :-) Gabriel Liiceanu zice in ultima sa carte ca un intelectual este acela care reuseste sa exprime ceea ce altii doar gandesc. Pai daca e asa, prietenul sau Plesu e 'telectualul meu preferat. Io-te aici:

....ar fi de reflectat dacă nu cumva iubirea adevărată nu se califică drept „adevărată“ tocmai în măsura în care provoacă fericirea protagoniştilor, în măsura în care e resimţită ca o împlinire fără breşă, fără sincope, regrete şi amărăciuni. Iubirea adevărată e o experienţă a bucuriei împărtăşite şi ea iradiază, ca atare, în întregul spaţiu din jurul său. Evident, nu am în vedere placiditatea bovină a unei nesimţiri în doi, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în convieţuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproşabil. Vreau doar să spun că dacă o întîlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoţia, farmecul şi plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întîlniri e pe cale de a se deteriora. De asemenea, dacă frumuseţea întîlnirii se cuplează cu nefericirea masivă a altora. O mare iubire care sfîrşeşte prin a ruina cariere, caractere, vieţi e o iubire mai curînd strîmbă şi are puţine şanse de happy end. Sintagme de tipul „sînt îndrăgostit fără speranţă“, „sînt îndrăgostit şi mă simt vinovat“, „sînt îndrăgostit şi nu mai sînt bun de nimic“ n-au ce căuta în vocabularul iubirii. Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori, inflaţionar, viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.

minciuna recunoasterii tacite

Mark Twain spunea ca prima lui minciuna a fost la varsta de 9 zile. Atunci si-a dat seama ca daca semnaleaza parintilor ca l-a intepat un ac, va fi dezmierdat si va avea asigurata o "ratie suplimentara intre mese". Asta a mers pana la inventia acului de siguranta, o reforma care impiedica aceasta forma de minciuna dar "nu indreapta catusi de putin predispozitia de a minti". :-)

Apoi trece la lucruri mai serioase: minciuna recunoasterii tacite. Jumatate din Anglia pretindea a nu sti ca Chamberlain vroia sa porneasca un razboi in Africa de Sud. Sau cand francezii au tacut in urma condamnarii nedrepte a capitanului Dreyfus. Sa nu mai vorbim de sclavie.....

Foarte greu de depistat la noi insine si mult prea usor la altii, minciuna ce ne amorteste inima nu tine de vorbire, de a Nu spune adevarul, ci de o atitudine, un act. Si dintre aceste acte, minciuna recunoasterii/aprobarii tacite a raului din raza noastra vizuala este cea mai veninoasa.

Gandeste. Gandeste-TE. Re-gandeste-te.

fotografii mentale

Un fast food. Doua fete fumeaza in stanga mea. Un student, in spatele meu, rezolva ceva probleme in timp ca asteapta mancarea. In fata, pe un scaun, sta Gyula. Hraneste porumbeii si-i cearta parinteste: of of, nu va mai saturati! Sunt tovarasii lui. Se hranesc din aceleasi resturi lasate in urma de burtile pline. Intre timp, un copilas vede porumbeii si ghici ce face? Evident, incepe sa-i alerge. Fetele fumeaza in continuare. Baiatul invata. Oamenii trec grabiti. Numai Gyula il observa si zambeste. Dumnezeu ii face o fotografie.

Schiopateaza. Zice ca a fost la lucru si un cui dintr-o scandura i-a intrat in talpa. Dar are el un prieten doctor care i-a dat pansament si rivanol. Incheie de povestit, moment de gratie pura: "e greu, daca n-as avea ASTA nu stiu ce m-as face" - si scoate un Nou Testament din buzunar in timp ce-mi da un sfat: "Biblia nu trebuie doar citita, trebuie si studiata!". Are opt clase. Dumnezeu ii face o fotografie.

Parintii lui sunt alcoolici, asculta manele si fumeaza. El nu. Are doua joburi: de dimineata pana la 00:00 pazeste, face curat, mananca la un fast food, peste noapte face de sase la altul. Primavara-vara-toamna dorme acolo, ca "are el o geaca groasa". Iarna, a gasit o masina veche si-acolo viseaza. Visele-i sunt legale, ca a vorbit cu proprietarul si-l lasa. Oare ce viseaza? NU se vaita, cica e rezistent la frig, n-are treaba, si-i multumeste lui Dumnezeu. A avut si celular, i l-au furat si-mi arata totusi doua cartele Vodafone tinute in Noul Testament. Sunt la loc sigur acolo, gandesc. A 3-a fotografie.

In stanga mea, fetele au terminat de fumat. Studentul isi ia cursurile si pleaca. Ne ridicam si noi. Gyula ne ureaza "succes la examene", cica asa-i place lui sa zica. Zambeste. Daca nu-ncep sa-i seaman lui Gyula, imi zic, zambetul lui ma va condamna.

Vine o zi, ziua Dreptatii, in care zambetele celor ca el vor condamna lamentarile celor ca mine.

Dar....

"Darul - valoarea lui nu consta in cat pretuieste, pretul lui nu consta in cat valoreaza", zice Flaubert in dictionarul sau.

e-mail

"Eu indraznesc sa spun ca de la acel eveniment legatura mea cu Divinitatea a devenit mai ... altfel, mai... .
Acum ma uit inapoi atat cat sa imi pot lua puterea sa merg mai departe, cat voi mai putea sau cat imi va fi dat ;
In ochii mei ce n-au mai stiut sa planga (cam de mult, dar acum vor sa invete (oare e bine,sau nu?) - dar totusi nu ii las cat pot, ,,a inflorit" de un timp, de o vreme un Altar (pe care nu vreau sa il pierd, ma ajung ecouri largi de roua, sub Cerul ca o piatra de Hotar." - Ioana

Mi-a scris cele de mai sus cu 3 luni inainte sa plece la Dumnezeu. Tata si-a luat fiica acasa din somn. Ioana stia ca o sa moara, se duela de 5 ani cu o boala incurabila si schiloditoare. "Acel eveniment" este starea de moarte clinica prin care a trecut cu ceva ani in urma......