4 luni

Sunt aproape patru luni de cand a murit Cata.
De atunci, am cateva imagini care ma hartuiesc constant.
una dintre ele:
- in camera de zi din apartamentul lui Cata, una renovata total de el si foarte draga lui, a stat sicriul pentru doua zile...... Pe o banca, un mos aproape surd sta de cateva ore la priveghi. Din cand in cand, ofteaza. E obosit si motaie. Pe langa asta, e racit si-si tot trage nasul. In linistea aia de mormant, un mos surd isi trage mucii constant si atipeste in reprize, cu gura deschisa. Niciodata n-am experimentat Absurdul pana atunci. Cum, la 31 de ani, cel mai bun prieten e fara suflare intre patru scanduri in propria lui camera si, langa el, un mos de 80 de ani respira in continuare, parca uitat pe pamant de Dumnezeu?!?
In dreapta mea, Mona, vaduva, se lupta sa-si interiorizeze suferinta. Batranul, probabil neam indepartat cu Cata, intre atipeli, o observa. N-o cunoaste dar banuie ca-i vaduva. Isi mai trage o data nasul si o intreaba pe-o baba de langa el: auzi, o asta-i muierea lu' Cata?