Sa recunosti ca ai gresit si sa-ti ceri scuze. ……
Hitler, chiar si in buncar, dadea vina pe popor pentru infrangerea suferita.
Radovan a trimis la Alah cateva mii de musulmani si si-a schimbat identitatea. De ce sa spuna “imi pare rau” si sa-si mantuiasca sufletul cand poate sa se schimbe la mutra? S-a identificat asa de tare cu “noul” Radovan ca nu mai stia nici el bine cine a fost…..
In timpul procesului de la Nurnberg au fost acuzati 24 de criminali de razboi. Unul condamnat in absenta a fost gasit mort. Trei si-au cerut iertare si trei s-au sinucis. Restul de 17, condamnati au ba, au ramas in viata fara sa ofere un “imi pare rau” zecilor de milioane de suferinzi de pe urma razboiului. De fapt, sunt si ei morti, caci sinucidere morala e sa continui in greseala.
Gorig s-a sinucis inaintea executiei. Rudolf Hess s-a sinucis in inchisoare, dupa 42 de ani de detentie; avea timp berechet in perioada asta sa se elibereze, daca se apropia de Adevar…. Si Robert Ley, seful Frontului German al Muncii, s-a sinucis inainte de proces……
Cat de des spun oamenii “am gresit”, cu scuzele de rigoare daca a fost cineva afectat de asta? Cu cat crezi ca esti mai bun, cu atat devii mai rau. Vreo urma de remuscare pe chipul sotilor Ceausescu? Ei chiar credeau ca “marea adunare nationala” ii va salva. Becali, Basescu, Vadim, Prigoana, eu, tu, Boc, Bush, etc etc….cat de des? Unde este loc intr-un discurs public pentru capitolul “imi pare rau”? Bush a fost intrebat anul trecut daca poate sa spuna trei greseli din timpul vietii lui ca om politic. S-a blocat.
Daca oamenii ar fi sinceri cu adevarat, n-ar mai exista decat 2-3 prietenii adevarate, spunea parca Pascal. Cred ca 5 minute de sinceritate totala a celor din jur fata de noi ne-ar ruina. Probabil ne-am da seama ca pe boxa acuzatilor din mintea noastra scrie doar numele propriu…… Adio capra vecinului. Ani de zile de sudoare sacrificati pentru sculptarea propriei statui…… goana dupa vant.
Adevaru-i ca “iti ceri iertare sau mori”, chiar daca traiesti. Si invers, moare un pic din Eul nostru cand ne smerim dar prindem viata…..
da, să ştii...
RăspundețiȘtergereCea mai mare eliberare are loc atunci când poţi recunoaşte că ai greşit. Nu mai mult decât ai greşit - ca pentru a te scufunda într-o lamentare nereală; nici mai puţin decât ai greşit - din cauză că Eul s-ar putea sparge oarecum...
Atât cât am greşit. Iar primirea şi acceptarea (pentru că se întâmplă să nu ne-o iertăm noi şi atunci ea tot continuă să doară) eliberează cel mai complet.
Acum ar trebui precizat şi că a ne ierta pe noi înşine pentru greşelile pe care le facem nu presupune uitarea, pentru că data viitoare nu ne vom mai şti feri. Ci să reţinem punctele slabe, pentru a le preveni şi a ne ruga pentru ele...
fain articol.