Wittgenstein - din "Insemnari postume"

Zice-se, cel mai mare filozof al sec.XX. Cu o viata foarte ciudata si in multe aspecte de admirat. A trait intr-una dintre cele mai bogate familii din Austria. S-a gandit de cateva ori sa devina calugar. A facut scoala intr-o provincie din Linz unde era elev si Hitler. Dupa, studii la Cambridge cu B.Russel, cu care leaga o prietenie de durata. Scrie Tractatus logico-philosophicus , cu prefata de Russel.
A luptat in Primul razboi mondial si a fost luat prizonier de catre italieni. Inainte de experienta asta, fiu de milionar fiind, a dus un trai extravagant. De exemplu, cand a pierdut odata trenul din Manchester, a vrut sa inchirieze un tren doar ptr el. Era f scrupulos cu alegerea cravatelor. Asta inainte. Dupa, si-a dat averea fratilor care, zicea el, erau destul de bogati ca sa nu fie corupti de ce urmau sa primeasca. Nici cravate n-a mai purtat decat foarte rar.:-) Devine invatator la tara, in Austria. Locuieste in locuri simple. A dormit in uscatoria nefolosita a unui satean sau chiar in bucataria scolii. :-) Dupa cativa ani insa, face curte unui ordin monastic dar, la insistentele prietenilor , se intoarce in "lumea buna" de la Cambridge. Aici preda filozofie si asta il consuma enorm. Dupa cate o prelegere epuizanta, fugea la cinematograf sa vada un film, orice rula, doar ca sa mai uite de filozofie. Avea inclinatii homosexuale. Manca simplu, de obicei paine cu branza, nu se imbraca ca la Cambridge, in camera nu avea nici un fotoliu si peretii complet goi. A murit de cancer. Ultima sa propozitie: "spuneti-le ca am avut o viata minunata."
Din insemnarile lui Wittgenstein, multa mai accesibile si umane decat Tractatusu' ala imposibil:


"Religia este, ca sa spunem asa, adancul linistit al marii, care ramane linistit oricat de inalte ar fi valurile."

"Fie ca Dumnezeu sa dea filozofilor capacitatea de a vedea ceea ce sta in fata ochilor tuturor"

"Mi se pare ca o credinta religioasa nu poate fi decat ceva de felul unei angajari pasionate fata de un sistem de referinta. Asadar, desi este credinta, ea este de fapt un mod de a trai sau un mod de a judeca viata. Ea este o insusire pasionata a acestui mod de a vedea. Iar initierea intr-o credinta ar trebui prin urmare sa fie prezentarea, descrierea acestui sistem de referinta si, in acelasi timp, un fel de a vorbi constiintei. Iar acestea, amandoua, ar trebui sa-l faca pana la urma pe initiat, sa-si insuseasca de la sine, in mod pasionat, acel sistem de referinta. Ar fi ca si cum cineva m-ar lasa mai inainte sa vad, pe de o parte, starea mea deznadajduita, iar, pe de alta parte, mi-ar arata instrumentul salvarii, pana cand, din proprie initiativa, sau, in orice caz, nu condus de mana de catre instructor, m-as arunca la el si l-as apuca."

"Cand filozofezi, trebuie sa cobori in haos si sa te simti bine acolo."

"Credinta religioasa si supersitia sunt cu totul diferite. Una izvoraste din frica si este un soi de falsa stiinta. Cealalta este incredere."

"Ganditorul religios cinstit este aidoma dansatorului pe sarma. Pare ca el merge aproape numai pe aer. Locul pe care paseste este cel mai ingust din cele pe care ni le putem imagina. Si totusi se poate intr-adevar pasi pe el."

"Numai daca gandim mult mai nebuneste decat filozofii putem dezlega problemele lor."

"Coboara intotdeauna din inaltimile sterpe ale intelepciunii in vaile inverzite ale prostiei." :-D

"Ambitia este moartea gandirii."

"Chiar daca s-a raspuns la toate intrebarile stiintifice posibile, noi simtim ca problemele noastre de viata inca n-au fost deloc atinse."

"Salutul pe care ar trebui sa si-l adreseze unii altora filozofii ar fi: "Nu te grabi!"

"Daca crestinismul reprezinta adevarul, atunci orice filozofie despre el este falsa."

"Dumnezeu imi poate spune: "Te judec dupa ceea ce spui. Te-ai cutremurat de dezgust de propriile tale actiuni cand le-ai vazut la altul."

"Un nou cuvant este o samanta aruncata in solul discutiei."

"Ce sentiment am fi avut oare daca nu am fi auzit de Hristos? Am fi avut oare sentimentul intunericului si al parasirii? Oare nu-l avem doar in masura in care nu-l are un copil cand stie ca cineva e cu el in camera?"

"Ceea ce nu poate fi spus (ceea ce imi pare misterios si nu sunt in stare sa exprim) ofera poate fundalul ce confera inteles acelor lucruri pe care le pot exprima."

"Sa nu te joci cu ceea ce este adanc in altul."

"Vechiul Testament vazut drept corp fara cap. Noul testament: capul; Epistolele apostolilor, coroana de pe cap. Daca ma gandesc la Biblia iudeilor, la Vechiul Testament singur, as dori sa spun ca acestui corp ii lipseste capul. Acestei probleme ii lipseste dezlegarea. Acestor sperante, implinirea. Dar eu imi imaginez in mod necesar un cap cu coroana."

"Revolutionar va fi acela care se poate revolutiona pe sine."

"Intregul glob pamantesc nu se poate afla intr-o mizeria mai mare ca un singur suflet.
Credinta crestina - asa cred eu - este refugiul in aceasta suprema mizerie. Cui ii este dat, in aceasta mizerie, sa-si deschida inima, in loc de a si-o inchide, acela primeste mijlcul izbavirii in inima sa.
Cine isi deschide astfel inima catre Dumnezeu, intr-o marturisire plina de cainta, o deschide si pentru ceilalti. Facand acest lucru isi pierde o data cu aceasta demnitatea de om eminent si ajunge prin urmare ca un copil. Adica fara pozitie, demnitate si distanta fata de ceilalti. A te deschide in fata celorlalti este posibil numai printr-un fel aparte de iubire. O iubire care parca recunoaste ca noi toti suntem copii rai [.....]
Nu poate exista mizerie mai mare decat aceea traita de un singur om. caci atunci cand un om se simte pierdut, aceasta este mizeria cea mai mare."