la inceput a fost cuvantul. acum este imaginea

Imaginatie
"(1)Aptitudinea de a forma si a activa imagini mentale, in absenta oricarui model perceput
(2) Capacitatea de combinare a imaginilor intr-un tablou sau o succesiune de imagini"

Doua carti, "Homo-videns" de G.Sartori si "Efectele televiziunii asupra mintii umane" m-au facut sa ma gandesc serios la relatia dintre cuvant si imagine.
Cuvintele si imaginile, chiar cand comunica acelasi lucru, o fac in mod esential diferit. Cuvantul ne face sa intelegem numai daca e inteles. Necesita efort mental. Dar ca sa vedem, e de-ajuns sa nu fim orbi. De multe ori, cuvintele doar insotesc o relatare in imagini, fiind subordonate ei.
Ce e copilul ca carui prima scoala este televiziunea? Cat continut educativ au jocurile video, atunci cand parintii inconstienti le folosesc pe post de bona?
Cat de straina de uzantele mintii este prima carte consistenta citita de un copil, cand el a fost invatat cu o lume in care altii creeaza imagini si el doar consuma?
In afara de sfera cuvintelor practice (casa, bicicleta, pat, ceapa, etc.)care au asociate imagini concrete, o mare parte din limbajul nostru consta in cuvinte abstracte, fara corespondent direct in vizibil. Asta inseamna ca omul-video se va descurca foarte greu inspre deloc atunci cand e scos din lumea imaginilor prefabricate si lipsite de simbolistica. Cu imaginatia atrofiata de imagine, ce uz mai au cuvinte precum ideal, iubire, Dumnezeu, morala, etc?
Ma bucur acum ca pe vremea mea.... (cum suna, nu credeam ca o sa folosesc expresia asta asa curand in viata)... lucrurile gata facute si imaginile gandite de altii erau atat de putine. Ma bucur ca am putut sa-mi construiesc coliba cu etaj in padurile Aninei. Ca am sapat diguri si am simulat inundatii. Ca-mi confectionam pistoale din lemn si hutulus din improvitatii "periculoase". Ca devoram toate prunele, strugurii, ciresele verzi&acre si nu chipsuri de plastic si fast-fooduri preparate intr-un minut (macar prunelor le lua ceva timp ca sa se iveasca:-) ). Universul copilariei mele e plin de amintiri care au fost mai intai niste imagini mentale, aduse cu efort fizic la realitate. Universul copiilor din lumea cyber e ticsit de imagini rumegate de altii, asimilitate fara voie si la a caror "bun" mers nu trebuie sa-ti depui nici macar efortul fizic.
De ce sa iasa pe teren un copilash sa joace fotbal, cand pe FIFA 2007 suteaza mai bine, nu transpira si nu face nimeni misto de el cand lufteaza?
De ce sa cheme la o discutie face 2 face, in care percepe intensitatea vocii si vede chipul omului, cand poate lejer sta pe ym, sky-nu-stiu-cum si altele, locuri in care are exit-ul e la un clic distanta?
De ce sa-si ia sotie si, mai ales, sa-si pastreze ce are mai bun ptr ea, cand a vazut el in filme ca sotia e de fapt primul pas spre amanta si ca oricum pana la ea poti sa te risipesti oricarei femei?
Sau poate nu mai inteleg eu generatia-video si nu-i vad beneficiile.....