:-)

Librarie. Cafea. Am luat cateva carti sa rasfoiesc. Unele la prima vedere, altele asteptate de ceva vreme. Printre ele, s-au strecurat doua care nu aveau ce sa caute in acelasi loc. Una acra de'a lu' Shermer, despre cat de tampiti sunt cei care cred in supranatural, publicata in engleza in 1992 si tradusa acum si la noi, si alta cu desenele unor copii care ar vrea sa reformeze un oras. Multi copii prescolari din toate sectoarele Bucurestiului. Sute de incercari de a pune in culori tati, mame, prieteni, animale si blocuri. Si cuvinte despre un Dumnezeu care cica e singurul din lume ce a citit toate cartile. Le imparte in trei categorii: carti care il fac sa zambeasca, carti care nu-i plac si carti pe care le ignora. Pe primele le pune in biblioteca Sa. :-) Din toate desenele alea, am vazut doar doua in care oamenii nu zambeau. In rest, absolut toti radiau. Nici nu mai conta ca aveau capul cubic, parul verde sau o mana mai lunga decat cealalta. Erau frumosi. Frumoasa a fost si batranica ce mi-a zambit azi. Avea doua paini mari in plasa, special pentru porumbei...