what men journeys for?

O broasca testoasa fosilizata s-a gasit la Polul Nord. Ce cauta ea acolo? Se zice ca migra. E ciudat cu animalele astea; la ce viteaza are broasca (pe uscat si in apa) nu-i deloc de invidiat. Si totusi, bleaga asta migreaza pe distante de ti se face rau. Leopardul vitezoman e-o gluma buna la parcurs distante mari. Un astfel de melc marin urmarit prin satelit a migrat 20600 km, cam cat am facut eu cu masina intr-un an. E printre cele mai serioase vertebrate, la capitolul asta.
Campioana e pasarea din fotografie: 64.000 km/migratie anuala. Un fleac. Pasare care se hraneste cu balene. Adica, sa fiu mai exact, urmareste balene si ataca pestii deranjati de trecerea ei. La fel face si cu vasele de pescuit.

Alte calatorii interesante. Cicadele, niste musculite, stau 17 ani in subterana dupa care ies la suprafata si se bucura de doar 5 saptamani de viata. Pot spune ca cei 17 ani sunt calatoria lor spre viata.

Un monarh migrator zboara cam 4.000 km in 3 saptamani, mai mult decat au facut alti monarhi cu trasura. E un fluture monarh. Baiatul asta, cu zborul lui aparent haotic, face 70 km/zi. O generatia pleaca din America de Nord si moare la destinatie, dupa ce lasa urmasi. Ciudat, la locul de plecare se intorc generatiile urmatoare. Cum stiu fluturii se ajunga, dupa mii de kilometri de zbor, exact in locul din care au plecat parintii si bunicii lor, nu se stie inca.

Lui Forrest Gump i-a venit sa alerge si a facut-o timp de 3 ani si ceva. Fara un motiv anume. Culmea, admiratorii si-au gasit ei semnificatia in transpiratia lui si au inceput sa-l urmeze. Cand Forrest s-a oprit spunand simplu "sunt obosit", ucenicii sai intreaba "si noi ce facem?". Bineinteles ca nu primesc un raspuns satisfacator.

Oricum alergi prin viata. Vrei nu vrei transpiri pentru ceva. Cand vine timpul sa intrebi "now what?" ce raspunzi?

"Calcati pe urmele mele, caci si eu calc pe urmele lui Hristos" zice cu tupeu Pavel.

Cine are curajul sa se dea drept exemplu de urmat, cand e vorba de sensul vietii? Cine suporta un final al vietii in care cei pe care i-ai sfatuit sa te intrebe "si gata, aici se termina totul?". Poate zici ca tu nu esti exemplu. O sa te vad cand o sa ai copii. De ce sa citeasca altii ce citesti tu? De ce sa asculte muzica ta? Vrei nu vrei, afirmi prin viata ta ca ceea ce tu faci e bine. Cum adica "bine" daca nu exista BINE? Da, te poti eschiva, cum ca tu nu impui nimanui standardul tau, ca "fiecare cu ceea ce crede el ca e bine"; dar atunci, de ce te scandalizeaza comportamentul altora, cand ala e "binele" lor si principiile tale si ale lor n-au grad de comparatie cu un Bine Suprem?