Cu cateva saptamani in urma ai vazut pe cineva zambind si vorbind despre salvarea de vieti omenesti de la crima (avort), azi primesti mail ca acea persoana are cancer in metastaza..... Poate ca Dumnezeu se indura de ea; oricum, stirea m-a dus cu gandul la pedeapsa capitala....
La noi nu se mai practica, insa in istorie e destul de banala, inclusiv in cea recenta….. Cum se simte un condamnat la moarte? Ce mai conteaza pentru el atunci? Oare ce-o fi trait Dostoievski cand a fost legat la ochi si dus sa fie impuscat? Dar milioanele de evrei din lagarele naziste? Dar Isus Hristos?


Vestea proasta este ca toti suntem condamnati la moarte si ar trebui sa purtam costume in dungi, sa se stie ca starea noastra e de prizonieri ai acestei lumi si urmeaza sa fim executati. Cum privesti un damnat? Cu mai multa intelegere, mai ales atunci cand tu stii ca a primit sentinta pe nedrept, facandu-se vinovat doar de “nastere in pacat”. Sefu’ tau ala ce te scoate din sarite e condamnat la moarte, fie-ti mila de el mai degraba decat sila. Vecinul cel enervant ce parcheaza prost e si el costumat in dugi si urmeaza sa moara, iubeste-l mai mult. Tu esti, dintr-un punct de vedere, in aceeasi postura cu cei din lagarele naziste, numai ca realitatea mortii nu e asa palpabila.
Adevarul gol golut doare. Iov i-a facut o vizita si cica nu-I de glumit cu el. Adevarul gol-golut este ca nu ai Nimic si totusi te comporti ca stapan pe ceea ce ai dobandit si esti invidios pe ceea ce inca nu e al tau.

Am fost creati sa stapanim lumea si noi nu ne putem stapanii ochii, gandurile si pasii. Nobile ruine, obiectiv turistic pentru ingeri necazuti.