".. dupa un moment de liniste a urmat intrebarea senina a copilului: de ce zboara pasarea? Alta data, prinvind argintul viu al unei ape ce curgea boltit peste pietrele rotunde ale vaii: de ce curge apa?
Ce minune sta in aceasta faptura mica? Cum de l-a chemat masura lui catre gandurile nelinistitoare?
.... omul in varsta pierde de cele mai multe ori simtul adancimilor; samburele dumnezeiesc moare in el.
Dimpotriva, copilul, fiinta noua si neprihanita, necumparata de ispitele aparentelor inselatoare, culege pretutindeni urmele minunilor..... De aceea Isus iubea atat de mult copiii, de aceea i-a aratat ca simbol al crestinismului, lum noua care punea pret pe nevinovatie si naivitate ingereasca, pe fragezime si sete de inteles......
Cand intrebarile bat la portile gandului tau impovarat si cer dezlegare, cand umbrele amintirilor alune pe peretii sufletului si cer o raza de soare, atunci stai de vorba cu copiii. Aplecat asupra adancurilor, umblii ca strabatut de fiorii unei zari virgine. Prietenii te cred nebun si lumea te arata cu degetul....
In ratacirea ta prin pajistile unei lumi de dumnezeiesc tumult, in setea ta de inteles si vraja. te intalnesti doar cu copiii. Cuvantul tau suna sec pentru cei varstnici, dar intoarce ca pe o frunza spre soare sufletele copiilor cu ochi de mirare.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu