A terminat medicina si a fost coleg cu nu-stiu-ce doctor faimos. Din pacate s-a apucat de baut si asta l-a distrus. Doi ani de zile a tras si din punga, cum zice el, dar s-a lasat. Spunea ca in perioada asta nu mai stia de capu' lui si nu facea nici o diferenta intre oameni: "ma urcam pe tine si nu stiam de ce", imi zice. Dar a stat de vorba cu un colonel "cult" si dupa aia s-a lasat de aurolac. De 10 ani e om al strazii. Probabil de tot atatia ani e indragostit de Mona, o sticluta de spirt. O bea cu suc, cu apa, cu cafea. Si fumeaza mult. A lucrat inainte la Elba, era om-bun-la-toate, facea curat, mergea sa le cumpere altora diverse lucruri, dar cel mai mult ii placea gradinaritul. Avea 1300 de trandafiri de ingrijit pe care numa el ii stia dupa pozitia in care erau plantati si dupa nu-mai-tine-minte ce criterii. Imi zice, cu o autoironie ce m-a luat total pe nepregatite: "dintotdeauna am iubit natura, si uite, acum am ajuns sa dorm in natura". Zambeste, iar eu izbucnesc in ras. El completeaza: "da da, si nu ma plang, imi place, numai ca vine iarasi iarna.... si uite, de-abia am iesit in ianuarie din canal" - si se apuca sa-mi povesteasca despre viata in canal.
Mi se vaita ca oamenii il dispretuiesc si ca el crede ca toti suntem la fel, chiar daca el are "fara domiciliu" scris pe buletin. Buletin pentru care a primit amenda de la militie ca expirase, 40 de lei, "adica 400 de mii de aia vechi" - imi explica el. Stiu de unde isi ia branza pe datorie, de 2-3 lei, ca are el pe cineva la o alimentara.
Am stat aproape o ora cu el. Totul a plecat de la o poza pe care am vrut sa i-o fac. A zis ca ma lasa numai sa stau un pic sa-l ascult dupa aia. Si am stat. Nu-s maica Tereza si nici nu mi-am propus ca azi sa "empatizez" cu vreun strain.... dar s-a intamplat..... si cand am vazut cu cat nesat vorbeste despre viata lui si cata nevoie are de cineva care sa-i inteleaga si lui Povestea.... pur si simplu am ascultat, indelung, neintrerupandu-l decat rar, si atunci doar ca sa-i confirm afirmatiile.
In tot acest timp, alti tovarasi de-ai lui stateau tolaniti mai incolo pe iarba. Unul dintre ei, cel mai tanar si smecheras, a venit pana langa noi, s-a scuzat pentru ce urma sa faca ("domnu', fara suparare") si ii spune lu' Petrica: "baaaa, nu fii fraier, ca astia sunt de 7000 de ori mai banditi decat tine", si pleaca satisfacut de la locul faptei. :-) Petrica insa e imperturbabil. In rastimp, mai striga de pe patura catre el "nu-i mai spune bahhhhh, ca te inregistreaza! Vezi ca are in geanta casetofon!".
Spre final....asteptam momentul clasic in care el sa-mi ceara "bani de-o paine" si-mi faceam deja socotelile in minte. Dar Petrica cel indragostit mi-a urat doar sanatate si mi-a aratat locuinta sa de vara, un tufis bine pozitionat, zona ultracentrala, cu vedere spre Parcul Botanic.
E in pozele de mai sus. Arata mai bine de cand s-a lasat de punga. Cred ca ar arata si mai daca s-ar desparti si de Mona. Rugati-va ca Petrica sa intenteze proces de divort.....
"Asezat pe un scaun, mi se intampla sa petrec ceasuri intregi privind in gol, in speranta de a-l umple cu nisipul adus de lacrimile vaduvelor sau ale orfanilor, ori cu rasetele cersetorilor care cheama fericirea, pentru a o alunga de indata ce soseste. Am, atunci, impresia ca stiu totul dar nu pricep nimic, sau ca nu stiu insa inteleg lucruri care scapa altora." - din "Nebuna dorinta de a dansa" de Elie Wiesel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu