4 aprilie 2008

psihologia ateismului


La inceput, ateii au pus sub lupa psihologiei credinta religioasa. Concluzia lor a fost ca "Dumnezeu" este proiectia aspiratiilor noastre. Freud, tata lor, a "demonstrat" ca credintele religioase nu sunt decat "illusions, fulfillments of the oldest, strongest and most urgent whishes of mankind....." si ca "As we already know, the terrifying impression of helplessness in chilhood aroused the need for protection - for protection though love - which was provided by the father...". Asadar, Tatal ceresc este echivalentul psihologic al tatalui biologic, este doar expresia nevoii inconstiente de protectie. Teorie atragatoare cand vrei sa fugi de Dumnezeu, nu?

Paul C.Vitz, profesor de psihologie la New York University, rastoarna teoria folosindu-se de aceeasi schema: de ce sa nu fie ateismul cauzat de dorinta oedipala de patricid? Credinta ca "Dumnezeu a murit" este un "wish-fulfilllment" oedipian. Vitz merge un pic mai departe. Mitul lui Oedip nu inseamna doar uciderea tatalui si posedarea mamei, ci si inlocuirea modelului patern de catre fiul. Cu alte cuvinte, ateii il vor nega pe Dumnezeu si-l vor pune pe om in locu-I. "We have devolved from one god to may gods to every-one-god." Si culmea ca asa s-a intamplat. Cine studiaza un pic istoria Iluminismului vede asta. Umanismul tamp este rezultatul.
Tot nenea Freud spune ca cei mai multi isi pierd credinta atunci cand autoritatea tatalui se frange. Si lucrul acesta se poate intampla ori prin moartea sau lipsa lui in copilarie, ori printr-o relatia vadit defectuoasa intre tata si fiu. Vitz se foloseste si de ideea asta si propune o ipoteza f interesanta: daca teoria lui este adevarata, marii atei militanti sau cei care au respins conceptul teist de "Dumnezeu personal" trebuie sa fi avut astfel de probleme in copilarie.
Si ia un grup de atei si un grup de control de credinciosi.

Sa vedem:
a. tatal mort in copilarie:

- Friedrich Nietzche - i-a murit tatal la varsta de 5 ani. Un an inainte de asta a trait cu o boala la creier.
- David Hume - tatal mort cand el avea 2 ani.
- Bertrand Russell - tatal mort cand avea 4 ani.
- Jean Paul Sartre - tatal mort cand avea un 1 si ceva.
- Albert Camus - tatal mort cand avea 1 an.
- Arthur Schopenhauer - tatal mort (posibil sinucidere) la 7 ani.

b. tati abuzivi sau lipsiti de afectiune parinteasca

- Thomas Hobbes - tatal sau, vicar intr-o biserica anglicana, era descris ca fiind ignorant si coleric, jucator de impatimit de carti. Adormea deseori in biserica. Si-a parasit familia si nimeni n-a mai auzit nimic de el.
- Jean Meslier - a devenit preot pentru ca l-a fortat tatal si atrait in ipocrizia asta toata viata. Viziunile lui ateiste au iesit la lumina in urma unei scrieri "Testamentul".
- Voltaire - din tot ce a scris despre taica-su, n-a spus nimic in favoarea sa. Nu credea ca tatal legal este si cel biologic si prefera sa fie consider "copil din flori". Tatal sau a autorizat trimiterea fiului in exil sau la puscarie.
- Ludwig Feuerbach - tatal sau, liber-cugetator de asta, a trait o relatia extraconjugala cu sotia unuia dintre prietenii lor de familie. Toata lumea stia de aceasta renegare a familiei, inclusiv L, care avea 9 ani cand a inceput totul.
- Samuel Butler - era batut regulat de "piosul" sau tata (preot). Malcolm Muggeridge scrie "there is hate in every reference Butler makes to his childhood."
- Sigmund Freud - taica-su, se stie, a fost o mare dezamagire ptr Freud. Om slab, incapabil sa-si intretina familia. Nu raspundea la anti-semitismul vremii si se lasa umilit de altii, lucru devastator pentru un copil. Mai mult, Freud afirmase la maturitate ca era un pervers sexual.
- H.G.Wells - tatal falimentar, lenes, cheltuitor in exces, etc.

Hai ca m-am plictist. Mai sunt nume cum ar fi: John Toland, Richard Carlile, Madalyn Murray O'Hair, Albert Ellis, Stalin, Hitler, Mao, Marx.
Ateii pot fi combatuti pe terenul si cu armele lor.

3 comentarii:

  1. Pt. cine crede, D-zeu exista. Pt. cine nu crede, el nu exista. Foarte simplu. Oricum, mai devreme sau mai tarziu, CU TOTII NE VOM CONVINGE!...

    RăspundețiȘtergere
  2. naty, nu ai blog? :-)sau da-mi o pagina de unde sa pot arunca o privire in sufletul tau!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu, nu am blog... sunt doar "musafir"... si-ti multumesc ca ma lasi sa intru in casa ta... Te citesc cu placere si cu interes, pt. ca esti cineva de la care se poate invata... Uneori intervin :), cand simt nevoia, sau pt. "a provoca" (in sensul bun al cuvantului). In legatura cu sufletul meu... ei, aici e mai complicat... el contine mult alb, mult negru si... mai multe nuante de gri... dar inca lucrez la "autodescoperire"... :)

    RăspundețiȘtergere