Ajuns intr-o puscarie, pe nedrept, un om cu credinta firava concluzioneaza: "puscaria asta e locul unde mi-am pierdut definitiv credinta in Dumnezeu". Dupa cateva zile, stand tolanit si cu ochii pironiti in tavan, desluseste un scrijelit: “aici e locul unde L-am gasit pe Dumnezeu”. Nedreptatea si absurdul lumii in determina pe unii sa caute izbavire intr-o dreptate Viitoare iar altora le da ocazia sa dizolve in sucul propriei gandiri orice idée ce nu le convine.
Ma tot intreb: daca bucuria deplina nu te apropie de Dumnezeu, de ce te departeaza suferinta cumplita? Daca un castig la Loto sau nasterea unui copil nu e argument pentru existenta lui Dumnezeu, de ce ar fi durerea un argument contra Sa?
Cred ca cei care isi pierd credinta in Dumnezeu la suferinta nu au crezut niciodata cu adevarat in Dumnezeu ci doar intr-o caricatura. Dumnezeul lor e o zana buna care n-are voie sa le strice jucariile ca ei le iau si pleaca imediat spre alti idoli mai confortabili.
Impacarea suferintei cu ideea unui Dumnezeu bun nu e treaba usoara. S-au scris sute de carti pe tema asta. Trebuie multa transpiratie. Nu o rezolv eu, doar spun cum o inteleg.
Cand spui - cred in Dumnezeul revelat in Scriptura, de fapt spui:
a. cred in povestea Genesei deci in libertatea lasata omului cu toate efectele exercitarii ei.
b. cred ca lumea e cazuta in pacat si astfel universul spiritual e in cadere libera, impreuna cu toata Natura.
c. cred in Isus Hristos si incerc sa-l imit in atitudinea Sa fata de oameni, Natura si Dumnezeu.
a. Daca tu crezi ca exista libertate, crezi de fapt ca exista suferinta. Libertatea adevarata e cea in care poti sa faci o alegere reala intre bine si rau. Daca sunt liber sa scriu cuvinte de incurajare, sunt la fel de liber sa te injur. Daca am dreptul sa iti trag un pumn in freza, de ce sa ma revolt cand altii ma pleznesc pe mine? Cum vine asta, sa-mi doresc mie ceea ce urasc la altii? Daca sunt liber sa salvez vieti, sunt la fel de liber sa omor sau sa ma sinucid. Dumnezeu intervine foarte rar in lantul cauza-efect. Daca sunt liber sa merg cu 50 KM/h, si sa nu ma ia radarul, la fel sunt si sa merg cu 130 si sa omor pe cineva. Altfel nu vad cum am putea fi liberi fara existenta, cel putin virtuala, a raului. Daca accepti libertatea dar refuzi sa fii de acord cu suferinta ce-I urmeaza, e ca si cum iti doresti o moneda cu o singura fatza. Libertatea e o moneda cu doua fete: una buna, cand alegi bine si alta rea - cand alegi sa-ti folosesti liberul arbitru in sens negativ.
b. De esti de acord cu primul punct, vine al doilea ca o confirmare. Daca omul se degradeaza si Natura merge spre dezastru, atunci tu si familia ta nu faceti exceptie. Oricat de drag ti-e cineva, acceptand ca lumea e in pacat, accepti ca I se pot intampla lucruri oribile. SIDA se prinde si de crestini si de atei pentru ca respiram acelasi aer si folosim aceleasi spitale. Accidente de masina au si credinciosii si paganii pentru ca pedala de acceleratie nu face discriminari iar un carosabil umed produce acvaplanare fara retineri pentru toti vitezistii. Minuni? Desigur, uite AICI o minune. Minunile prin definitie sunt rare si cine esti tu sa vrei privilegii, in detrimentul celorlalte 6 miliarde de oameni? Si in plus, cum vrei tu minuni, cand nu crezi in Cel ce le poate face?
c. Intr-un an, mi-au murit doua prietene f.bune. Una de 30 de ani, cealalta de 38. Prima de infarct (intr-un moment de bucurie intensa) si cealalta prin comotie cerebrala. Ana si Ioana. Ioana avea scleroza multipla in placi si se misca foarte greu, se stingea sub ochii mei. Ambele credincioase. Ana, desi nu-si anticipase moartea, era oricum pregatita pentru ea. Ioana in schimb, stia c-o sa moara. Erau insa senine si, in conditiile astea, sa ma indeparteze pe mine de Dumnezeu suferinta lor, cat timp pentru ele asta era un motiv de apropiere de El? - mi se parea absurd. E cam si cum iti pierzi credinta in Dumnezeu pentru ca Isus Hristos, cel mai Fain om, a fost scuipat si crucificat si nu a fost crutat de Dumnezeu. Daca imi place Omul Isus, ma pun in locul lui si de fapt il las sa intre in pielea mea. Isus nu-i erou de Hollywood pe care sa-l admir stand in fotoliu si halind popcorn. Simpatia pentru Isus ori e dorinta de a-L imita, ori nu exista. "Cine nu e cu Mine, e impotriva Mea". Iar cine zice ca e cu El, trebuie sa traisca cum a trait El. Asta inseamna INCLUSIV aceeasi atitudine ca a Lui la durerea din lume. Nu e clar ca n-a venit pe pamant ca sa elimine suferinta, ci ca sa dea un exemplu de cum sa iei ce-i mai bun din ea?
Daca te-ai urcat pe valul suferintei (altora) si faci surf inspre tarmul ateismului, mai gandeste-te. Tu nu ti-ai pierdut credinta in Dumnezeu, pentru ca nu poti pierde ce nu ai avut niciodata. Daca ai fi crezut in Dumnezeul Scripturii..... atunci trebuia sa stii ca tocmai suferinta e cea prin care Dumnezeu se face auzit. Durere scrie trupul frant pe cruce, iar tu vrei viata linistita? Probabil ai uitat de Iov, Avraam, Moise, Pavel si cam de toti cei care s-au aruncat in focul credintei.
Ok. Sa zicem ca vrei o lume fara durere fizica si sufleteasca. Ti-ai imaginat vreodata daca e posibila si cum ar arata ea?
Eu am incercat. Fara suferinta, nu ar fi existat Crestinismul. Nici oameni ai credintei ca Steinhardt, Wurmbrand, maica Tereza. Milton n-ar mai fi scris poezii alese. Dostoievski a avut nevoie de ani de lagar si a asistat la inscenarea propriei executii si de-abia atunci s-a apropiat de Hristos si si-a gasit linistea. Bethoven a compus cu adevarat de-abia dupa ce a surzit. Blaise Pascal a rezolvat cele mai grele probleme de matematica cand il dureau dintii iar tintuirea sa la pat l-a ajutat sa scrie Cugetarile, o carte extraordinara. Soljenitin n-ar fi putut afirma "Binecuvantata fii, inchisoare!". Te bucuri de libertate dar uiti ca ea s-a nascut din suferinta celor cazuti la Revolutia din 89. Evreii au, dupa 1900 de ani, un stat al lor, "datorita" lui Hitler. Raul din lume e, cu colaborarea noastra, intotdeauna deturnat de Dumnezeu inspre ceva bun. Exemplele in acest sens sunt nenumarate.
Daca stii vreun medic, mergi si intreaba-l cum ar putea supravietui corpul nostru fara durere. Afla ce si-ar dori cel mai mult un lepros? Sa simta durere! Fara ea, corpul se distruge, caci daca sistemul nervos nu mai trage semnalul de alarma cand trupul e in pericol, te autodistrugi si nici nu-ti dai seama de asta. Mai exista o boala, "indiferenta congenitala fata de durere", o boala care inseamna de fapt moarte lenta, fara dureri. Uite AICI un exemplu. Daca iti doresti o astfel de boala si in lumea spirituala, treaba ta. O sa mori incet, fara Dumnezeu si fara suferinta.....
Exista un soi de bine care izvoraste doar din suferinta. Fara acel Bine, lumea ar fi saraca. Foarte saraca. Nu scriu (doar) din carti sau din predici. Am simtit cele de mai sus pe propria-mi piele. Fara o grava boala la plamani si o intensa durere sufleteasca nu l-as fi gasit pe Dumnezeu si cei ce ma cunosc stiu inspre ce s-ar fi indreptat viata mea.
Te intrebi unde a fost Dumnezeu cand ti-a murit mama sau cand ai picat un examen important? E simplu: in acelasi loc unde era si cand Fiul sau agoniza pe cruce. Asta ptr. ca singur, Dumnezeu vede toata Imaginea si stie ca unele seminte trebuie sa moara ca sa dea rod.
Nu pledez pentru suferinta per se, dar stiu ca ea poate fi portavocea lui Dumnezeu intr-o lume decazuta, asa cum spunea C.S.Lewis.
(postarea asta era pe un alt blog (abandonat) de-al meu, nimic nou)
HRISTOS A INVIAT!!!
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat ca a inviat! :-)
RăspundețiȘtergere