A devenit cumva inutila arta? Smail sugereaza ca noi suntem, cu totii, coregrafii propriului nostru dans chimic, delectandu-ne cu brustele "ascensiuni" si "plonjoane" care succed, pur si simplu de dragul lorsi
>.Bebelusul plange si-i starneste mamei sale instinctul de a avea grija de el, preotul intoneaza o liturghie si ii scapa pe enoriasi de hormonii stresului
Foarte frumos. Daca Biserica doreste sa tina pasul cu vremurile are de lucrat la imagine. Eu am o propunere de slogan bisericesc:
"Doar la noi, armonizeaza-ti brustele ascensiuni si plonjoane ale dansului chimic din mintea ta. Urmeaza-l pe Isus si adevarul te va elibera. De hormonii stresului"
lol.
RăspundețiȘtergereno comment.