Multumit

personal-banale:

Bate vantul. Vant: aer in miscare. In loc sa ma bucur, pentru ca fara el, de exemplu, s-ar duce o mare parte din ceea ce inseamna polenizare, deci din viata de pe pamant, mi-e ciuda ca nu pot vorbi la telefon. Stejarul, alunul, nucul si multe ierburi cica n-ar mai exista fara vant.... Cu toate astea, buricul pamantului ce ma cred, vreau ca Natura sa inteleaga ca EU vorbesc la telefon!!!!

Acum o saptamana, a inceput sa ninga exact cand plecam spre Timisoara cu masina. M-am bucurat, un pic, pana ce am urcat in masina si am vazut ca derapez si atunci m-am ofticat. Intr-o fractiune de secunda, egoismul a aruncat copilul din mine intr-un colt al sufletului. Intrega Creatie iarasi era impotriva faptului ca eu n-aveam cauciucuri de iarna.

Mers pe picioare. Mi s-a stricat masina si am lasat-o in service. A trebuit sa merg un pic pe picioare. Grea indeletnicire. M-am simtit victima unei conspiratii universale. Masoni, templieri, evrei, CIA, SIE, MISA etc. au ceva cu mine. Sunt convins ca-s printre putinele persoane care-mi citesc blogul. :-) De aceea va spun de acum, fartatilor, ca daca mi se intampla ceva, din cauza lor estem. Sa-i urmariti si, in amintirea mea, mergeti la Dan Diaconescu in direct si rugati-l sa rezolve misterul, indiferent de cate episoade are nevoie. Paul Brand, cu a sa carte "The gift of pain", m-a facut sa apreciez mersul pe jos. Am citit despre cate mecanisme sunt puse in miscare si cat de ingenios si unic e mersul biped. De atunci, cand merg pe picioare mult, imi imaginez ce-am citit acolo si dintr-o data mersul pe jos mi se pare un privilegiu si nu o povara. Asta cand nu sunt buricul egocentrismului.

Si despre ploaie am o parere mult mai buna de cand am citit "Despre ploaie" de Martin Page si nu-mi mai pasa asa tare daca ma uda sau imi strica planurile.

Scriind despre lucruri care ma enerveaza desi ar trebui sa ma bucure mi-a venit in minte un pasaj dintr-o alta carte, "Marti cu Morrie" de Mitch Albom. Morrie, un profesor cu o boala incurabila care il imobilizeaza treptat, este vizitat in fiecare marti de un fost elev (autorul). Discuta despre diverse teme universale. Morrie reuseste sa scoata mereu ceva bun din fiecare faza a bolii sale. La un moment dat, ajunge sa nu-si mai poata misca deloc mainile. Primeste mancare, este spalat si sters la fund de altii. Si in situatia asta, el zice ceva de genu': "E bine, ma simt ca un bebelus, acum stiu cum e sa fii sters la fund si hranit de altii".....