Poate ca....se poate

Am vrut sa-ti scriu o poezie, ca sa te impresionez. Nu pot. Mi-e frica. Mi-e teama ca, peste zeci de ani, dac-om mai traii, imi vei aminti cat de romantic am fost. Caci tie n-o sa ti se mai para romantice atunci toate obiceiurile mele enervante. Si nici plicul cu pensia poate n-o sa stimuleze asta. Poate..... poate ca nu vor mai fi cozi la medicamente compensate si atunci o sa avem timp sa ne tinem de mana si in brate ore intregi. Dar o sa ne mai placa? Daca o sa ne amintim cat tanjeam in toamna lui 2007 dupa asa ceva.....poate ca da. Sigur ca poate. :-)

Stiu, draga mea, ca peste ani de zile fluturii din stomacul nostru o sa se linisteasca. Pentru ca primele primaveri ale vietii (impreuna) par asa frumoase si pline de mister.... si urmatoarele raman la fel de frumoase dar....... ceata obisnuintei se lasa in jurul nostru..... Apa ce reflecta luna se tulbura si ea....si e vai de cel ce confunda luna cu oglindirea ei.... Draga mea, si apele noastre vor tulbura oglindirea lui Dumnezeu din noi... si ceata ne va invada retina....si cand se va strecura indoaiala, se cuvine sa ne indoim de ea si sa alungam ceata....
Sa-mi pun sentimentele pe-un blog, e-o blasfemie. Sa descriu dragostea, inseamna s-o arunc in temnita ratiunii mele.....iar cuvintele ce-o explica i-ar fi gratii de netrecut. Asa ca m-am razgandit, asta nu-i o scrisoare de iubire. Nu stiu ce-i. As vrea sa fie "ceva" care sa-ti iveasca un zambet pe chip ori de cate ori citesti.... si poate, poate, o lacrima a inimii.

Ani de zile am crezut ca stiu ce-i iubirea. Am citit despre ea si eram convins ca e ceva ce te paleste intr-o zi si iti trece in alta. Sa simti si sa traiesti in acord cu furtuna din tine era tot ce intelegeam ca inseamna. Ca asa vedeam in filme si la cei din jur. Credeam ca in numele ei poti face orice; ca pe altarul ei poti sacrifica familii, prieteni si valori personale ori universale. Cam cum justifica mizeria din arta cei care cred in dictonul "arta pentru arta".

Cel mai folosit termen din lume, "iubirea" ,(cu formele ei diluate) e si cel mai pervertit dintre toate, zicea Denis de Rougemont. Din pasiune pentru rasa ariana, Hitler a exterminat milioane de oameni. Din dragoste, barbatii isi bat nevestele. Si cica pura-i iubirea ce-i indeamna pe homosexuali se foloseasca infecta "canalizare" a corpului uman drept expresie a legaturii dintre ei. Crime pasionale. Saloane de infrumusetare pentru pudeli. Masini la care tunatul egaleaza pretul de fabrica. Manele la maxim in loc de muzica unui suras. Pornografie. Carti in loc de oameni. Filme in loc de trairi. Jocuri video. Si muuuuuuuuuuulte altele..... toate sunt incercari foarte reusite ale celui Viclean de a imita Iubirea.

Asa credeam si asa traiam. Pana intr-o zi cand funia groasa a conceptiilor mele, de care eram atarnat deasupra haului numit "moarte", s-a subtiat si a devenit o ata. Si atunci, ca sa nu se rupa, a trebuit sa ma descotorosesc de toate conceptiile mele progresiste si sa raman gol. In aceea zi, a fost pentru prima data Liniste in mine. Si am putut auzi un Alt glas. Si m-a gasit un Dumnezeu care a umplut acel gol. N-am mai avut nevoie de firul de ata pentru ca aveam aripi. :-)
Gustave Thibon spunea ca nu suporta doua feluri de oameni: cei care afirma categoric ca nu exista Dumnezeu si cei care se lauda mereu ca L-au gasit deja. Nu ma laud, ma bucur insa ca M-a gasit si inca-I mai caut chipul in mine si in altii. Dar am invatat ca cine vrea sa iubeasca trebuie sa renunte la definitii proprii, sa caute dincolo de el, in supranatural, si sa lase sufletul se se miste dinspre ego inspre cristocentricism. Heh, ce pretentios suna, nu?

Stii tu, dragostea nu-i tocmai roz. E uneori insa rosu aprins, ca sangele cu care Isus si-a semnat Iubirea. Acum e usor sa ne iubim. E frumos. Cam cum era pentru El cand statea la masa cu prietenii, mergea la nunti sau se juca cu copiii. Nu stim cand vine vremea sa iubim chinuit, precum Isus cand a fost tradat de ucenici si torturat. Atunci sentimentele vor fi mute, pasiunea transformata in disperare, ratiunea confuza si tot ce ne poate tine aproape va fi puterea legamantului si vointa noastra supusa Vointei Sale. Nu dragoste ca-n filme, ci una ca-n Scripturi. :-) Atunci as vrea sa ne amintim de cele scrise aici (mister www.blogger.com, sa nu cumva sa ne tradezi!).

P.S. stiu ca te asteptai la un text cu gust dulce dar...... am gresit ingredientele, de vina-i bucatarul, nu tu. :-)