iubire....

sa simti cum, linistit, fara scheme de joc si planuri decupate din basme, doar asistat de Cel ce este dragoste, te pierzi in celalalt, cu emotie si teama sfanta. Incet, incepi sa locuiesti in celalalt si el in tine la fel. Asemanarile, pasiunile comune si gandul negandit ca "ceva" in tine nu va mai fi la fel, devin liantul care potriveste tot ce e atat de diferit in voi doi.
Si incepi sa respiri imaginea fiintei iubite. Asa cum un insetat in desert ramane cu gandul la apa orice ar face, mintea ta nascoceste legaturi doar de tine intelese intre orice eveniment banal si el/ea.
Dintr-o data, nu-i mai invidiezi pe altii pentru povestile lor de dragoste cu iz de hollywood, ba chiar ai senzatia ca doar in inima ta si-a gasit cuib Iubirea si ca, ecranizata, s-ar alege sigur cu un Oscar.
Te plimbi pe strazile orasului si parca huruitul motoarelor, altadata insuportabil, se linisteste ..... iar tu, pentru prima data, auzi o pasare cantand. Zambesti. Oarecum rusinat, cobori privirea pe trotuarul murdar si observi, printre mucuri de tigara si flegme infecte, o furnica ce-si cara vitejeste in spate viitorul: un ou minuscul. Dumnezeu iti zambeste. Prin fumul acru al motoarelor demarand nervos, ce altadata iti irita narile, tu simti mirosul unei flori pierdute de cineva pe asfalt. Ochii ti se umezesc, involuntar. Treci neatent strada, un BMW franeaza brusc si te evita in ultimul moment. Iar tu, in loc sa te sperii si sa derulezi in minte scenariul a ce s-ar fi putut intampla daca nu avea masina frane bune, ii faci cu ochiul mortii si-ti zici: "hmm, politia greseste, ar trebui inventata o fiola pentru cei care se imbata cu dragoste, ca uite ce pericol public sunt". Si continui sa zambesti.....
punct.