sindromul munchausen

din manualul Merk de diagnostic si tratament, editia a XVII-a.
- in afectiunile fizice, factorii psihologici contribuie direct sau indirect la etiologie. Stresul psihologic poate precipita sau altera evolutia unei boli, chiar si in cazul unor afectiuni organice majore. Emotiile pot influenta evident sistemul nervos autonom.... dar "caile si mecanismele prin care creierul interactioneaza cu sistemul imunitar raman incerte..."
Conversie, procesul inconstient de transformare a unui conflict psihic si a anxietatii in simptom somatic - pacientii pot selecta inconstient un simptom, deoarece el este o metafora pentru conditia lor psihosociala. Daca te-a parasit iubita s-ar putea sa te doara inima. Daca ai multe poveri de carat te poate durea spatele ...
- sindromul munchausen - "mimarea repetata a unor boli organice - de obicei acuta, dramatica si convingatoare - de catre o persoana care umbla de la un spital la altul in cautare de tratament."
Acesti oameni, desi simuleaza boala constient, de regula au nevoi inconstiente. Tulburari de indentitate, hipersensibilitate - simt nevoia sa li se acorde ingrjiri, atentie, dar sunt incapabili sa se increada in personalul autorizat, pe care il manipuleaza si il provoaca/testeaza continuu. O varianta atipica, sindromul Munchausen prin delegatie - atunci cand un copil este utilizat pe post de surogat. Parintele ii falsifica istoricul...si pare intotdeauna foarte ingrijorat si protector....
"Toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti" e titlul unei carti....
"Arata-mi un om sanatos si o sa ti-l lecuiesc imediat" zicea Jung parca....
- varianta asta prin delegatie e interesanta. adica ai traume psihice, dar faci pe sanatosu' incercand sa inventezi/agravezi bolile altora. Un fel de "hotul striga prindeti hotii!".....
- oare cati din bolnavii ce-i vad in juru-mi sunt cu adevarat bolnavi? cati sunt agravati sau plasmuiti de perceptia mea tulbure si devin astfel un soi de copil-surogat pentru mine? tare complicat. In sensul de fata, poti sa te ingrijesti excesiv de saraci si totusi sa ai nevoie de ei ca de aer: daca nu ar exista, s-ar duce si confortul tau psihic. Asadar, bolnavii (de orice gen) compatimiti de noi pot fi de fapt singura noastra sursa de "sanatate". Imi amintesc de un pasaj din "Arta de a NU scrie un roman" de Jerome K.Jerome.....in care, unei doamne respectabile care dorea sa se mute, i s-a prezentat o casa speciala ce "nu avea nici un sarac in preajma pe o raza de 5 mile". Ei, pentru doamna care nu prea avea cum sa-si mai "traiasca viata" si dorea sa-si ispaseasca anii de indiferenta, asta era un inconvenient major. :-) La argumentul agentului imobiliar cum ca exista totusi multi saraci in zona, dar un pic mai departe, intr-un oras din apropiere, femeia raspunde: "Va multumesc, dar nu vreau sa merg pana in oras, trebuie sa fie la o distanta accesibila cu masina, altfel nu am ce face cu ei". :-) Solutia? Agentul propune construirea unor case darapanate si "achizitionarea" unei serii de saraci "frumosi, curati, recunoscatori". Si Doamna Generozitate a locuit fericita pana la adanci batraneti....
Si parca sfantul are nevoie de pacatosi....dieteticianul de obezi....intelectualul de inculti, manelistul de dusmani :-) si tot asa.... si parca totul e egoism.... uneori vadit, alteori deghizat in altruism... sau?