cine minte n-are minte?

Minciuna. In Noul Dictionar al Limbii Romane, minciuna are urmatoarele intelesuri:
1. denaturare a adevarului in mod intentionat 2. fictiune, plasmuire, inventie. 3. iluzie, amagire. 4. fleacuri, nimicuri.
Nu ne place minciuna. Mai ales la altii si cand e impotriva noastra.“In mincinos exista fara indoiala, vointa de a spune neadevaruri si, de aceea, gasim multi care vor sa minta dar pe nimeni care sa vrea sa fie inselat.” spune sfantul Augustin.

Literatura.In mare parte, fictiune. Minciuni care evoca un adevar altfel greu de exprimat, adevar deghizat astfel in ceva ce nu este...asa zice Llosa in "Adevarul minciunilor"; si tot el scrie ca orice roman bun spune adevarul mintind si orice roman prost doar minte.

Natura. Un fluture spune unei pasari: "nu sunt un fluture, ci doar parte din scoarta copacului." Minte prin camuflaj. O floare ii spune unei muste: "nu sunt o floare, simte-mi "aroma", sunt carne putrezita." Minte prin miros. Exemplele din lumea vie pot continua la nesfarsit. Cele mai multe animale fenteaza alte animale ca sa supravietuiasca. Inseala ca sa se apare sau ca sa vaneze. Bineinteles, termeni ca "minciuna" si "adevar" au semnificatie doar pentru noi, natura e amorala, iresponsabila pot zice.

Familia. Parintii isi mint copiii. Si invers. O priza periculoasa e "caca". In locurile nedorite e "Bau-Bau"-ul. Daca nu esti cuminte exista "neni urati si mari" care s-ar putea sa te ia si sa te bage in sac. Lumea copiilor e parazitata de imprecatii parentale. Copilul creste, si, insusindu-si arta de a dribla realitatea de la cei batrani si "intelepti", face jargoane printre amanta si sotie, furt si onestitate, minciuna si adevar.

Corpul. Placebo. In latina:"a face bine".In al doilea razboi mondial,medicii, avand morfina epuizata, injectau soldatilor o substanta salina. Culmea, avea acelasi efect reconfortant. Ce conteaza atunci, calitatile analgezice ale morfinei (realitatea cuantificabila si demonstrabila) sau perceptia soldatului (labirintul mintii noastre subiective)? Decartes facea dinstinctie intre minte si trup, atribuindu-le natura si substanta diferita. Nu ca ar fi asa, fapt oarecum demonstrat de Damasio in "Eroarea lui Decartes", dar iti dai seama ca intregul, TU, e mult mai mult decat partile componente. Asadar, o minciuna, apa salina deghizata in morfina, transforma profund concretul, prin puterea convingerilor sau a sperantei. Nu-mai-stiu-care presedinte american povestea ca pe vremea sa multi doctori foloseau pastile din faina si apa chioara colorata drept eu-stiu-ce-medicament si avea efect. El numea asta "frauda pioasa". :-)

Corpul. Nocebo. In latina: "a face rau". Dureri de cap, greata sau chiar moarte pot provoca perceptiile noastre asupra mediului. Nocebo inseamna reactia negativa la medicamente (extrapoland - sau orice alt lucru) inofensive dar care pretind a fi ceva:-), reactie declansata de convingerile noastre. Daca esti convins ca blestemele functioneaza si au puteri devastatoare, un simplu "te-am blestemat" din partea Mamei Omida sau orice alta regina, imparateasa sau printesa a magiei albe te poate distruge.
(Apropo, daca ai reusit sa ajungi pana la aceasta fraza si ce ai citit te lasa indiferent/a, regleaza-ti convingerile ca sa se potriveasca cu scopul medicatiei:P, sau convinge-ma sa schimb tratamentul:-))

Medicina. Analgezicele. Calmantele, in marea lor majoritate (din cate stiu eu, si posibil sa ma insel) sunt derivate din doua remedii naturale folosite de mii de ani, opiumul si aspirina. Ambele, in diverse moduri, desi amelioreaza durerea, blocheaza si sistemul imunitar. Te pot minti ca esti vindecat, cand de fapt ele doar reduc la tacere semnalele de durere date de stimulii nervosi catre creier. Te fac sa te simti bine si totusi sa ramai bolnav. Carevasazica, nu tot ce linistete si vindeca. Dar orice vindeca liniste. Io tot crestin sunt si cand vorbesc de imunosupresoare si, cum incerc sa nu-mi tin gandurile in colivie, le las sa zboare spre ce le e mai drag, Hristos. Multe lucruri din jur fac durerea noastra sa nu se mai auda: muzica, serviciul, iubita, posesiunile, alcoolul etc., dar nu vindeca. Mari minciuni pentru credinte mici. Si asta se vede cel mai bine atunci cand nu ni le mai administram. Toate au termen de garantie in lumea asta. Hristos insa, imun fata de a Doua lege a termodinamicii, nu expira.

Publicitatea. Spala-te cu samponul X si vei fi fericita. Soarbe din aroma cafelei Y si vei zambi preluuuuuung si prelungit toata ziua. Bea votca Z si te lupti lejer cu lupii. Sa nu mai vorbesc de tigari. Ba hai sa vorbesc. Ma tot intreb, cand ii vad pe tinerii sanatosi tun, cu dintii albi, gingiile sanatoase si pielea fina din reclamele la tutun - oare nu stiu ei (si cei ce fumeaza) ca tigarile zbarcesc pielea, inflameaza gingiile si ingalbenesc dintii? :-) E tragi-comic. E ca si cum ar face vegetarienii reclama la carnati in sange.

Politica si afaceri. Aici voi fi mai scurt. Fernando Alves zicea ca doua categorii de oameni nu vorbesc niciodata despre iubire: politicienii si oamenii de afaceri. Si cum orice nu e din iubire este minciuna (asta nu inseamna ca orice e din iubire de adevar)... concluziile vin de la sine. Se intampla ca astazi sa fie zi de vot, si in curand o sa optez de cine doresc sa fiu mintit mai frumos in anii ce vin. Ca doar asta e democratia, sa ai libertatea sa decizi cine sa te pacaleasca si pe cine sa imbogatesti.

Politeturi. Cei care spun adevarul oricand si oricum, sunt lipsiti de tact. Iar cei care spun complimente oricand si oricui sunt lingusitori. Parerea mea este ca fara politete, ruda apropiata a minciunii, lumea ar fi plina de mojici. :-)

Iubire. Wurmbrand, evreu cu o mare parte din familia sa si a sotiei ucisa de nemti, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, a ascuns in casa sa cativa nazisti si i-a mintit pe rusi, salvandu-le astfel viata. Sotia sa, Sabina, spunea ca dragostea este superioara adevarului. Acum, sa dea cu pietre in ei cine o vrea dar io le-am admirat gestul. A nu se confunda minciunile din iubire de oameni cu cele din amor propriu. Atat motivatia, cat si efectele lor sunt diferite. Prima e centrata pe altii si salvarea lor dar poate avea urmari grave asupra ta, deci e sacrificiala (Wurmbrand ar fi fost executat de rusi daca se afla adevarul); si a doua, in care contezi doar tu, te "salveaza" pe tine si ii distruge pe cei din jur. Nu ca pledez pentru vreuna, vroiam doar sa le separ si nuantez.

Razboiul. Calul troian. Cei 7000 de soldati chinezi din lut in marime naturala si atatea alte pacaleli "admirabile". :-)

Ispititorul. Diavolul este minciuna la adresa lui Dumnezeu. Ispititorul te minte. Falsifica ordinea divina. Ca orice iluzie, si El exista numai in raport cu Realul, cu Dumnezeu. Un parazit. Si tot ca orice iluzie, poate produce efecte concrete nu neaparat prin ceea ce e in sine, ci prin starea pe care o traiesti indepartandu-te de Adevar.

In afara de ultimele doua "domenii", nu am nimic impotriva celorlalte. Tot ce-mi doresc este sa nu ma las mintit prea tare de ele sau de echivalentul lor in lumea spirituala. Pentru ca automistificarea, a te minti pe tine insuti, este cea mai subtila minciuna.

P.S.daca, sa presupunem :-), ideile astea plac cuiva, n-as vrea sa mi le asum in totalitate. Eu doar mi le-am apropiat de-a lungul anilor. Altii sunt vinovati de asta. Nu le dau numele. Problema e ca daca tot amintesc de unu' si de altu' pe aici, poate parea ca-s cult. :-) Si nu-s. Plus ca nu as vrea sa mint intr-un articol despre minciuna. :-)