Oamenii sunt tristi cand simt ca imbatranesc dar totusi fac chef, de bucurie ca a mai trecut un an....

Ieri discutam cu un tip care citeste enorm si n-are "greturi" in a lectura orice dar pare ca nu se atinge de literatura crestina. Ii spun ca avem un "cub" de literatura unde o duzina de tineri religiosi citesc carti laice. Mirat, ma intreaba: "Da ce, va lasa pastorii? Nu-s impotriva? Va permit sa va intalniti dupa slujba, sau cum?" M-am enervat instant dar mi-o trecut repede - imi era mila de bietul dogmatic....

N-o sa pot scrie niciodata corect. Nu-l pot invata gramatica limbii romane nici macar pe nepotul meu. Ma folosesc (cat pot) de ea precum de mersul biped: imposibil sa-l explic cuiva. Tot ce inseamna scoala generala - liceu - facultate s-a atrofiat in mine. Nu-mi amintesc decat o parte din tabelu' lui Mendeleev, c-o trebuit sa-l invat pe de rost, altfel ma lasa profa pe vara, iar vara era sacra, 3 luni sfinte de necitire. Cand vad tineri studiosi ce manuiesc subiecte din domenii atat de diferite ma simt strain de ei, dar nu mai mult decat ma simt de mine insumi. Mi-as fi dorit o astfel de adolescenta. Recitesc "Un om sfarsit". Papini (si adolescentul miop?) n-a avut copilarie si totusi il invidiez. Unii isi amintesc ce faceau in copilarie, altii ce gandeau...... Si se invidiaza reciproc?

Frankl zicea ca in zilele (lunile) de dupa eliberarea de la Auschwitz, foarte multi detinuti au trait chinuitoare momente de depersonalizare. Nimic din ce era dincolo de gardul ghimpat nu li se mai parea real. Multi au avut nevoie de terapie ca sa se reintoarca la o viata normala. O senzatie asemanatoare am experimentat cand am fost in Mall zilele trecute. Greata si depersonalizare. Ireal sa poti sa-ti iei un ziar si-un cola de la un Innmedio dupa care, la cativa pasi, sa te pui sa te rogi in chilia ortodoxa amenajata la demisol, nu departe de piscina de la etaj; iar mai apoi sa-ti iei costumul de la curatat, undeva la 10 m distanta. Cand astepti la coada te poti holba la pestii exotici expusi la petshop. Iti scoti niste poze la print shop, cumperi distonocalmul de la Helpnet si tot asa...... Oamenii sunt f f aranjati, le place sa se minta unii pe altii ca-s nemuritori si ca mutra ce-o vad dimineata in fata oglinzii e falsa. In ziua aia, eu, o victima a sistemului impotriva caruia cartesc desi-l fac sa mearga, mi-am cumparat o carte: "Domnia cantitatii si semnele vremurilor". Acolo, in miezul Templului Lacomiei am dat peste acest pasaj: "....in virtutea legii analogiei, punctul cel mai de jos este ca un reflex obscur sau ca o imagine inversata a punctului celui mai de sus, de unde rezulta aceasta consecinta, paradoxala numai in aparenta, ca absenta desavarsita a oricarui principiu implica un fel de "contrafacere" a principiului insusi..." Mi-a fost clar ca Dumnezeu intrase de data asta cu mine in Mall ca sa-mi diagnosticheze greata: Mall-ul - simbol - imagine inversata a Raiului. Fara Principii dar plin de principii.