Care sunt lucrurile care (inca?) nu fac sens in stiinta?
Primul ar fi faptul ca Universul e cam lipsa atunci cand punem lupa pe el. In sensul ca noi putem scruta cam 4% din dansul. Materia neagra, intunecata rau, detine o patrime din masa totala a cosmosului iar aceasta materia e un nume pentru ceva ce nimeni nu stie ce e de fapt.
Dupa aia cica mai e energia neagra, o esenta fantomatica care face universul sa se extinda si mai tare si lasand astfel si mai multa goliciune intre galaxii. Conform lu' E = mc patrat, aceasta energie transformata in masa ajunge la 70% din masa totala a cosmosului. Nimeni nu stie de unde vine si cat va apasa pedala de acceleratie.
Chestia cu universul in expansiune e relativ recenta. Pe timpu' cand Einstein explica cum se curbeaza spatiul si timpul in functie de masa si energie, cam toti credeau ca Universul e cuminte, nici nu se contracta, nici nu alearga. Asa ca a bagat o "constanta cosmologica" in teorie, adica ceva antigravitational, si toata lumea s-a linistit.
Asta pana cand niste nebulofili (Slipher&altii) au observat ca cele mai multe nebuloase fug de Pamant (probabil stie ele ce stie) cu peste 2.000.000 km/ora. Mai mult, cu cat o galaxie e mai departe de Terra, cu atat fuge mai repede. Hubble a luat toate datele si a hotarat ca totusi Universul e in expansiune si hop! - ideea de Big Bang iese la suprafata si costanta lu' Einstein cade in dizgratie (in alta carte am citit ca reactia lui la ideea ca Universul are un inceput a fost una puternica emotionala, in sens negativ evident).
Bun, sa revin. Prima intalnire pe subiectul "materie/energie neagra" a fost in 1980 la Harvard. Atunci, Vera Rubin zicea ca in 10 ani se va sti ce e materia asta intunecata. In 1990, la intalnirea din Washington, Martin Rees spunea ca in 10 ani misterul va fi rezolvat. In 1999, acelasi Rees a cerut o perioada de gratie de 5 ani. Suntem in 2009 si niic. Unele explicatii altervative s-au dat, dar nici una precisa.
Daca universul se extinde, atunci ce viteza are si cat vrea s-o tina asa? Astronomii s-au apucat de cautat supernove (stele in colaps) mai acatari decat Iehovitii potentiali convertiti. Si le-a fost greu, pentru ca o explozie se intampla rar, cam una la o suta de ani/galaxie. Asa ca, scanand ei galaxii au gasit o pretendenta, numita Sanduleak-69 202, in februarie 1987. Mare noroc, ca caci era cea mai stralucitoare supernova studiata din 1604 incoace, puternica precum 10 miliarde de sori. Analizand spectrul acestei lumini si cat de repede stralucirea ei se estompeaza, afli ceva despre viteza de expansiunea a Universului.
Alte incurcaturi. Conform supernovei, Universul isi incetineste extinderea, dar tot ea da o varsta a lui de 8 miliarde de ani, ceea ce e in contradictie cu astronomii care au calculat varsta lui la 15 miliarde de ani, studiind lumina emisa de cele mai batrane stele.... ce sa mai intelegi? Se cerea o carja, o constanta, si pana la urma au introdus-o iarasi. Dar asta dupa ce un anume Kirshner si echipa s-au holbat la supernove din observatoarele din Hawaii, Chile si Arizona si au afirmat raspicat: viteaza cu care galaxiile fug unele de altele este in crestere, dar ca sa explicam asta trebuie sa postulam faptul ca exista o constanta care ajuta expansiunea, una despre care nu stim nimic. Pentru ca e vorba de NIMIC, adica ceva ce este in spatiul gol din Univers.
Toate-s limpezi? Staaaai, ca si constanta asta are o problema. Una evidentiata de Paul Dirac. El a descoperit ca spatiile goale, vacuum-urile, au totusi energie. Posibil ca aceasta sa fie de fapt constanta cosmologica care explica si concluzia luata dupa studiul supernovelor. Dar energia asta a vidului e mica, se masoara in grame. De pilda, vidul produs de Terra in spatiu ar echivala cu o energie de 100 grame. Dar cand teoreticienii au calculat energia totala a vidului ce sa vezi? Ea a dat o cifra asa de mare incat, daca ar fi reala, ar fi distrus Universul demult printr-o masiva hiperacceleratie. Diferenta dintre cat ar trebui sa fie teoretic constanta cosmologica si cat este masurata e undeva la 120 de zerouri. Aceasta diferenta este cunoscuta ca fiind cea mai rusinoasa nepotrivire acceptata intre teorie si experiment.
Al doilea lucru greu de digerat, data viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu