personale

Mda....

Ce inseamna casatoria atunci cand deja esti casatorit "de proba" cu persoana respectiva? Mai nimic, niste formalitati si mimarea incantarii in momentul ceremoniei. Daca deja dormi in acelasi pat cu celalalt, faci dragoste (deci ii cunosti trupul), stii unde isi lasa ciorapii sau pasta de dinti (ii cunosti obiceiurile), stii ce mananca, cum miroase cand nu si-a facut dus la timp, ii cunosti sforaitul, pozitia in care doarme bine..... ce se schimba dupa noaptea nuntii? Nimic. Doar buletinul ei si mahmureala nuntasilor. Nu ai cum sa pui pret pe Casatorie daca deja faci toate cele inainte sa fii casatorit. E ca si cum vrei sa apreciezi o masa copioasa cand tu ai halit la bucatarie inainte. E ca si cum intri sa joci un meci oficial de fotbal dupa ce ai jucat toata ziua miuta in parc. Nimic nou, nimic aventuros.

Argumentele ptr casatoria de proba exista, dar sunt stupide. Le stiu ptr ca la 20 de ani eram deja in perioada de proba si am convietuit cu o fata timp de 2 ani. "Hai sa vedem daca ne potrivim sexual!". Pai, va potriviti ignorantilor, e de-ajuns sa luati o carte de anatomie si sa vedeti cum sunt concepute organele sexuale. Penisul si vaginul sunt create de Dumnezeu ca sa se potriveasca. In rest, tine numai de bunavointa celor doi, iar asta nu are nici o legatura cu "proba". Barbatul si femeia nu sunt doua piese de puzzle care, daca nu se potrivesc, trebuie schimbate cu altele. Sunt piese "ajustabile" iar ptr asta nu trebuie sa faci sex de proba, ai destul timp dupa casatorie. Aaa, ca tie iti lipsesc curajul si vointa, asta e alta poveste. Casatoria "de proba" face din cea adevarata o adevarata povara, nu o bucurie cum ar trebui sa fie.

Celalalt mare argument, cel cu potrivirea sufleteasca, e (de obicei) o abureala folosita de baieti (care nu vor decat sa aiba obiectul sexual, femeia, la indemana) si luata in serios de fete, atunci cand ele se muta cu ei.

In culisele sufletului si ale trupului sunt (si) lucruri neplacute, iar daca tu te plimbi cu mainile in buzunar fluierand pe acolo, dorind doar sa observi daca esti "compatibil" sau nu, fara obligatii, stiind ca oricand poti sa iti iei talpasita pe motiv de "nepotrivire de caracter", vei pleca. Sau, in cazul "fericit", de casatoresti dupa cativa ani ca "asa se cade", doar ai si tu parinti si socrii care tot bat apropuri. Ca esti las si egoist si te astepti ca in altii sa fie ceea ce nu gasesti in tine vei realiza poate odata, dupa multe umblari din floare in floare. Culegi polen dar nu esti albina, ci trantor, si miere nu curge. Daca esti foarte "inteligent" si observi ca repetitia unui lucru da acelasi rezultat, vei continua sa colectezi polen.

Oamenii care gandesc asa sunt candidatii perfecti la divort sau nefericire. Exceptiile raman exceptii.

Nu am nimic cu cei care se muta impreuna, atata timp cat recunosc casatoria ca o formalitate si sunt constienti ca le e bine asa, fara angajamente si lipsiti de "prejudecati". Sa nu se casatoreasca daca tot cred ca nu-i uneste un act. Numai ca rationamentul lor, extins, suna cam asa: "nu-mi trebuie buletin, ce o bucata de plastic imi defineste identitatea?".Rationament de tip "caruta pusa inaintea boilor". Buletinul certifica ceea ce esti, casatoria sfinteste un agajament.

Hai ca ma intind. Ideea e ca ma casatoresc fix intr-o saptamana. :-) Si cele de mai sus chiar nu au valoare decat daca tu pretinzi ca (mai) crezi in Dumnezeu. Ateii au voie sa faca tot ce vor. Desi daca ai voie sa faci tot ce vrei si nu mai exista ceva ce nu ai voie sa faci.... nu mai are gust libertatea....