20 aprilie 2009

demonii lui Denis de Rougemont


- demonul libertatii- este pentru cei care inteleg prin libertate “dreptul de a nu asculta”. Dar zice-se ca se plictisesc repede de acest drept si cheama un tiran, ca altfel nu mai au cui sa nu se supuna. Dupa care, curajosi, incep iarasi sa nu mai asculte. Acest demon ne facem sa credem ca libertatea pe care ne-o dorim e (doar) cea garantata de stat, incercand sa bage sub pres ideea ca libertatea este cand faci binele pe care il vrea Dumnezeu si inlantuire e cand faci ce iti place (ii place Diavolului). Asadar, cand accentul cade pe libertatea de a-ti urma vocatia (libertate in sens juridic) dar nu mai exista vocatii cu mandat divin, adica libertatea de a-ti trasa un destin maret, ramane o libertate in vid, faramitata in mii de feluri de sclavie. Bine zicea Sfantul cu “robeste-ma Doamne, ca sa fiu liber”. “Statuia Libertatii” din Niu Iorc cica are ochii goi si in capu’ ei se organizeaza banchete. Deci nu vede dar isi “traieste viata”.

- Demonul sigurantei – acest demon este sefu’ fabricii “Mantuirea prin fuga”. Este cel care zice despre sine ca e curajos numai ca picioarele ii sunt lase. Sterilizeaza orice. Se asigura impotriva tuturor. Nu crede ca cea mai buna aparare este atacul. Nu da doi bani pe morala poetica, aia in care suprimi raul printr-un bine superior si elimina raul cu o cheltuiala cat mai mica. Acest demon este Agentul de asigurare care-ti preia toate riscurile vietii si te transforma in…..budinca. Sau leguma. Sau invalid conectat la toate tuburile de “oxygen” ale hedonismului. Sau?

- Demonul neinsemnatatii – Raul, in varianta necamuflata, este usor de recunoscut. De el se feresc toti “oamenii de bine”. Jucatorii antrenari de El sunt criminalii, hotii, pedofilii, prostituatele etc. Datorita fugii noastre de acest gen de rau, Raul “ne face semn in viciile noastre si ne asteapta virtutile noastre”. Adica ne arata cat de rai e oamenii astia si astfel ne sublineaza virtutiile. Cand incepem sa ne credem buni, el déjà e prezent acolo. Cand primele scantei ale laudei de sine se aprind, el sta in suflet si sufla din greu ca sa provoace incendiul devastator.

Mai sunt multi diavoli la Denis de Rougemont, n-am chef acum de ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu