
Un prieten mi-a trimis 100$ si m-a rugat sa scot un amarat la o masa calda in oras si sa iau ceva haine calduroase.
Am scos doi. Manu si Moise. Ii stiu de vreo 4 ani, pentru ca veneau des la librarie, nu in scop educativ (nici "lucrativ"), ci ca sa le schimb maruntisul facut la cersit. De fapt, nu cerseau, ci prestau, adica erau PFA-uri fara A. Vara, baietii canta la fluier, dupa ureche evident. "Muzica" e asezonata cu cate-un catelus dragalas tinut in poala, strategie de marketing eficienta. Iarna, ca-i ger si le ingheata dej'tele, au o ocupatie similara cu cea a Elenei Udrea (asemanarea se opreste aici), adica sunt responsabili cu parcarea in centrul orasului. Din fericire, ei nu fura, doar dirijeaza masinile si astfel mai scot un ban. Cel mai mult au primit 100 de lei e la unu' pe care l-au si ajutat sa care nu-stiu-ce cutii.
Moise stie sa citeasca pe litere, desi nu a facut scoala deloc. Manu nu, desi are 3 clase la activ. Mama lor a invatat la 40 de ani, cica. Moise a avut pasiuni comune cu Ion Ion, Mutu sau Andrei Gheorghe. Din fericire, el s-a lasat de meserie. Cica e fain, dar mori repede: "mi se parea ca trece o zi intr-un minut".
De haine n-au nevoie, ca le da lumea. Tatal e in spital si mama bine-sanatoasa. Li s-a ars televizorul cumparat pe 20 de euro de la un electrician. Moise, mai mare fiind, si-o strans bani si si-o luat un scuter stricat cu 200 lei, trotineta pe care varu-su (care-i "meserias mare")i-o reperat-o.
In lumea lor, sunt fericiti, pentru ca nu-i bate nimeni daca aduc putini bani acasa. In schimb, mi-au povestit de altii. Un cersetor fara un picior e cautat pe piata iar unu' fara ambele e de lux. Un tigan si-a cumparat un astfel de om de la cumnatu-su si scoate cu el si 200 lei/zi. Il bate daca nu-si face target-ul, "nu-i da mancare si nici macar tigari", imi povestesc ei.
O alta cersetoare pe care o stiu, aproape oarba, sta zi-lumina - iarna-vara in aceeasi pozitie, pitita, vis-a-vis de librarie. O aduce parazitu' de fiu-su, care traieste bine de pe urma ei, "si-a luat si masina". Despre ea pot sa confirm, ca am vazut exact cine o instaleaza la colt si orele la care vine ca sa-i ia "incasarile".
Sclavie. Mizerie. Uratenie. Si in lumea lor, si in a noastra. Diferenta o face ipocrizia, mult mai prezenta la "noi".
In poza, o babutza PFA, punct de lucru: str.Alba-Iulia, Timisoara
hmm... or fi vazut si ei filantropica sau, mai rau, au avut si ei idei. oricum, urata treaba!
RăspundețiȘtergere