E scrisa de un evreu brazilian, psihanalist crestin si poet. Acest nene m-a fascinat. Nu prea seamana cu nimic din ce am citit. E un fel de pledoarie pentru visare, pentru imaginatie si libertatea de a asocia cuvinte si idei, deci pentru poveste si poezie pe de o parte si despre curajul de a infrunta cuvintele, pe de alta.
Alves se delimiteaza de limbajul stiintific, cel in care nu exista "eu spun", ci doar de "se spune ca" sau "se concluzionaza ca" si ne invita intr-o lume in care cuvintele nu sunt niste soldati bine instruiti care asteapta ordinul de la general, ci mai degraba niste pasari eliberate din colivii, salbatice si cu un zbor imprevizibil. In loc de cuvinte imobilizate pe hartie de chimia cernelii, cuvinte vii care te transforma: "in locul lanturilor de prins pasari, pasari care sa prinda in lat cursele.."
O teopoetica, in care Hristos, Cuvantul, se incarneaza si se lasa mancat la Cina, pentru a putea starpi foamea din noi. Cuvinte bune de mancat.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu