Jean-Jacques Rousseau era convins de ideea ca dadea dovada de o iubire unica pentru omenire. Singur la parinti. Avea bani. Se considera un scriitor innascut si totusi "cel mai nefericit dintre muritori", multe doamne impresionand prin aceasta. Iubirea lui imensa ptr.lume nu-i includea insa si pe cei cunoscuti. Burke spunea ca avea o vanitate in grad apropiat de nebunie. S-a certat cu Diderot, caruia ii datora enorm. Cu Grimm la fel. A rupt brutal legaturile cu Madame d'Epinay care il ajutase mult timp. S-a certat cu Voltaire. Cu Hume. A ajuns sa creada ca toate atacurile impotriva sa faceau parte dintr-un plan consecvent. Prieten al umanitatii si campion al adevarului, a scris Confesiuni-le in care a mintit destul. Spunea ca "oricine imi observa cu proprii ochi firea, caracterul, morala, inclinatiile, placerile, obiceiurile si ma poate considera un om necinstit este el insusi un om care merita sa fie spanzurat." In lumina citatului de mai sus, e clar de ce se considera nascut ptr a iubi si a predica doctrina iubirii. Si-a declarat fratele mort ptr a mosteni averea tatalui. Femeia care l-a salvat de 4 ori din saracie, Madame Edwards, a murit singura, pare-se de malnutritie. Si-a abandonat efectiv cei cinci copiii carora nu le-a dat nici nume. Totusi afirma "stiu prea bine ca nici un tata nu este mai afectuos decat as fi fost eu." Acesta e omul foarte intersat de copii in scrieri precum "Contractul social", "Discursuri" sau "Emil", carti care au influentat decisiv Educatia. Acesta e unul dintre intelectualii raspunzatori de Revolutia din 1789. De atunci, Sfintii au fost profanati si profanii sanctificat si o noua casta preoteasca se nascu: intelectualii. :-)
(Sursa principala de inspiratie: "Intelectualii" - Paul Johnson)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu