"Unul dintre misterele comportamentului uman este motivul pentru care barbati si femei in toata firea sunt gata sa semneze documente pe care nu le citesc, la insistentele unor agenti pe care nu-i cunosc, obligandu-se sa plateasca obiecte pe care nu si le doresc cu bani pe care nu-i au." (Gerald Hurst)
Poza asta este cunoscuta. O fetita din Sudan care se prabuseste, aproape ucisa de foame, in drum sper un centru unde putea primi ceva de mancare. Vulturul isi astepta si el masa..... Fotograful, Kevin Carter, a alungat vulturul si a dus-o pana la centru. Dupa care s-a asezat langa un copac, a fumat si a plans mult... A primit premiul Pulitzer ptr.aceasta fotografie. Dupa 2 luni s-a sinucis.....
Un prieten de-al meu imi spunea ca, dupa ce a vizitat Cambodgia si alte cateva tari cu adevarat sarace, sa-si faca "shoppingul" in supermarket i s-a parut de-a dreptul obscen. Nu stiu cat l-a tinut greata provocata de consumerism....adevaru-i ca mintea noastra obtureaza imaginile care ne pot afecta ritmul vietii. Ritm individualist si cu mici accese de empatie.
La rece judecand, cum ar putea cineva, in numele lui Dumnezeu (sau al umanitatii sau a eu-stiu-carei superioritati in regnul animal), sa se consume ca nu are bani de iesit la restaurant dupa ce priveste o imagine ca ACEASTA?
Unele tari "avansate" reduc intentionat productia de alimente. Altele distrug o parte din recolta ca sa nu se prabuseasca piata. Peste 1 miliard 200 de milioane de oameni traiesc cu mai putin de 1 dolar/zi, in timp ce Sfanta Uniune Europeana plateste subventie pentru fiecare vaca doi dolari/zi. Cum ar veni, mai bine bou in UE decat om in Africa. In tot acest timp, oameni cu costume asortate la limuzina se intalnesc prin sediile diferitelor organizatii euro-americane de combatare a saraciei si se arata ei asa, patrunsi cumva de problema saraciei altora. Pe cateva mii de euro/luna ne-am face toti mai buni la suflet. :-(
Cand o sa aud vorbindu-se de IUBIRE si SACRIFICIU PERSONAL pe la Organizatiile astea mediatizate, poate o sa incep sa cred ca ceva se va schimba. Dar Isus stia ce spune cu "pe saraci ii veti avea tot timpul cu voi". De fapt, asta inseamna "egoismul il veti purta tot timpul cu voi..."
Intre timp, rugati-va sa-mi amintesc de lamentatiile astea cand intru in magazine fara nici o trebuinta si descopar in mine, vrajit de ambalaje si reclame, ca am mereu noi nevoi..... si altii noi profituri.....
am pastrat, cu ceva vreme in urma aceasta fotografie in calc., pt a ma asigura ca nu o voi uita. Insa mi-am scos-o total din minte. Acum, ca o revad sint ingrozit. Cita risipa continuu sa fac:in primul rind de energie pt ceva ce nu conteaza de fapt(pt mine insumi).
RăspundețiȘtergereeu am avut-o pe desktop dar....n-am rezistat cu ea acolo...... realitatea e prea dureroasa ca s-o porti in constiinta mereu. avem nevoie de anestezice in permanenta.
RăspundețiȘtergere"Unele tari "avansate" reduc intentionat productia de alimente. Altele distrug o parte din recolta ca sa nu se prabuseasca piata."
RăspundețiȘtergereApropos de acest adevar.
Am vazut azi pe TV cultural un sfarsit dintr-un documentar despre Hiroshima.
Pur si simplu deosebit realizat.
Poze socante si marturii parca desprinse din carti.
O supravietuitoare care s-a tarat cativa kilometrii pe linia ferata pana la urmatoarea gara de unde sa ia trenul spre casa: "Uneori mai imi pierdeam cunostiinta. Cand ma trezem, uneori era zi alteori noapte".
Cel mai interesant insa mi s-a parut cand s-a pus problema moralitatii acestui gest.
Existau voci care spuneau ca savantii americani stiau despre efectele unei asemenea bombe, dar totusi se dorea testata.
Un japonez explica faptul ca tara, in acel moment, se confrunta cu mari probleme: "Era foamete mare, de mai bine de un an nimeni nu mai mancase orez.".
A fost pur si simplu socant, cand un american, spunea cu nonsalansa: "De vina au fost defapt japonezii, noi trebuia sa ne aparam tara si sa evitam alte victime nedorite..."
Si ca orice documentar bine realizat, finalul a fost magnific. O japoneza la 80 de ani si care a trait de aprope dezastrul de la Hiroshima, spunea: "Merg uneori sa beau un ceai la xxx si pe drum vad batrani, cupluri, parinti cu copii, tineri indragostiti, si toti zambesc si se bucura de viata. Uneori chiar ma intreb daca toate acele lucruri au avut loc."
A fost pentru o fractiune de secunda un fel de "flash". Ce mare e Dumnezeu si creatia Lui. Ce minunat este sa vezi cum El vindeca si regenereaza.
Probabil ca mantuirea e gestul suprem al creatiei.
Am fost parca si mai motivat sa vreau sa traiesc aceasta experienta!
Alex
Alex, e vorba cumva de documentarul realizat de BBC?
RăspundețiȘtergereAi dreptate in ce scrii....dar raul de genul celui de la Hiroshima se tot strecoara in sufletele noastre ale tuturor. Toti ne justificam daunele produse in jur invocand siguranta personala....... chiar daca nu sunt de proportii catastrofale. Sau, dimpotriva, daca privim spiritual, Isus spunea sa ne temem de cei care ucid sufletul, nu de aia care doar ne elibereaza de carcasa asta. Noi ne ingrijoram de razboaie, teroristi si boli mortale, dar imi pare ca in fiecare zi e ucis sufletul omului cu arme mult mai subtile in manifestare dar mortale in consecinta.... nu?