Eugen Ionesco

Nelinisti metafizice de-ale lui Ionescu, de prin "Cautarea intermitenta" (Humanitas, 2002), spre sfarsitul vietii, in plina glorie literara.


"Nu sunt destul de bun. Nu sunt bun. Nu sunt nici bun, nici rau. Sunt mai degraba timid, poltron. Sunt vanitos, stiu ca sunt vanitos. Nici macar n-am stiut sa fiu moral....moralist, da, cateodata, un imoral moralist. As vrea sa cer iertare lumii intregi, apropiatiilor mei, lumii intregi.
Lasitate in fata lui Dumnezeu. In fata Dumnezeului-Isus.
Da,da, am scris-o: Dumnezeu imi este inacesibil.
Isus ar putea sa-mi fie accesibil. Daca as fi mai bun decat sunt. Pot vorbi. Am dreptul vorbi. De asemenea de a tacea. Mana in mana cu voi doua; sa alergam catre Dumnezeu. Ce va ramane din noi, mai pe urma?"

"Cred deci, intr-un anumit fel, in lupta lui Dumnezeu impotriva Satanei. Ma face oare raul sa cred in bine? Cred ca istoria omeneasca este divinizabila, ca, fara indoaiala, toate acestea nu sunt in van. Si daca Dumnezeu, cum s-a si spus, ar fi un om? Si daca batranetea n-ar fi decat o maladie care nu mi-ar atinge esenta? Daca maladia n-ar fi decat un rau care trece, care va trece, poate nu aici.
Si daca realitatea ar fi intr-adevar reala, adica Sacra? Daca creatia, ispravile si durerile oamenilor ar fi sacralizabile?...Daca am intra toti in eternitate, via eternitate?
O, daca toate acestea n-ar fi in van? Daca n-ar fi in van?"

"Nu prin literatura ajungi in vecinatatea lui Dumnezeu, trebuie sa-I vorbesti cu cuvinte potrivite, cu cuvinte verificate. Drumul va este totusi indicat. Cuvintele pot fi mute. Tacerea meditatiei e graitoare. Totul este indicat, jalonat pe cararea stramta a Gratiei. "

"Nimic din ceea ce spun nu este inedit. Sa stie ca se stie. Se stie ca se stie ca stim, ca stiti ca stim. Un om, un suflet la cateva mii, are dreptul de a vorbi.
Si daca asta ma usureaza! Uite ca nu, sa tac si sa ma rog. Nu stiu sa ma rog, n-am invatat inca sa ma rog..la varsta mea! Ce-am putut face atata vreme....Teama....Teama....
[...] Tu, de asemenea si tu, de asemenea! Singur pe scena. Si fara public? Sau un public rau, de oameni de litere...Dar nu, nu e nimeni acolo. Numai Crist.
Sa fim deci de plans.
Dumnezeu inaccesibil. Dar, in Isus, accesibil. De aceea s-a facut el, cel nenumit, Isus, a luat numele de Isus.
Cred, poate. Da, mi se pare ca cred, fara sa cred prea tare sa cred..."

" - Dumnezeu nu moare. Deci, nu voi muri.
- Dumnezeu nu moare. Dumnezeu este in mine. Deci, eu nu voi muri.
- Dumnezeu nu poate muri. Singurul lucru pe care nu poate sa-l faca. Daca este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul nu va muri (Dumnezeu nu ca lasa sa i se stinga imaginea).
- Voi muri cu siguranta. Cu siguranta nu voi muri."

"Cand e vreme frumoasa, Cerul ne face o promisiune, un semn de mangaiere si prietenie. Cand e furtuna, tot El ne face sa intelegem ca El este acolo, sa-i intelegem forta."

"Rationalitate este irationala; irationalitatea o duce de mana." :-)

"Il reinvatam pe Dumnezeu. Credinta nu mai starneste rasul. Dumnezeu se arata din nou. Repet ce spunea Malraux: secolul XXI va fi religios sau nu va mai exista. Ceva s-a castigat, intr-adevar: e din ce in ce mai putin ridicol sa crezi in Dumnezeu. Sa-L iei in consideratie."

"Recad in mine insumi, cu panicile mele. Ma ocup, ma preocup de panicile mele. In loc de a-mi face rugaciunea, care ma inalta deasupra mea."

"Daca Isus exista, exista Dumnezeu. Pentru ca Isus exista, Tatal sau este acolo." :-)

"Sa traiesti religios, caci nu poti trai mistic, metafizic. Religiosul te readuce cu picioarele pe pamant. In morala. In istorie. Religia devine istorie. Indicibilul are aerul de a face loc dicibilului. Religia linisteste."

"Ce lupta. Cu tenebrele mele, cu haosul launtric care nu vrea lumina. Nu cu noaptea mea. Nu-s in noaptea pe care trebuie sa o strabati ca sa ajungi la El. [....] Dar ce drum, ca sa ajungi la El; cate bariere de frant; ca sa ajungi la acel soare pe care-l presimt celeilalte Vieti; adevarata Viata.."

"Foarte putini, foarte putine suflete vor fi mantuite. O spun evangheliile; sfantul Toma d'Aquino ne-o explica.
De cateva zile, adorm in fiecare seara cu aceasta angoasa: fi-voi, fi-vom mantuiti? Si de ce?
Nu stiu iubirea de Dumnezeu......"

"Psihanalistul Lacan devenise senil la sfarsitul vietii lui. Nu cunosc un singur caz de sfant senil."

"Sa fi facut o singura actiune de care sa fi putut fi mandru. O singura opera care sa-i fi placut lui Dumnezeu. [..]
Sa fi raspandit o singura actiune de spiritualitate. Oh, sa fi placut lui Dumnezeu, o data, in aceasta lunga viata inutila, caci n-am consacrat-o decat propriei mele glorii."

"Ateii nu sunt liberi. Ateii (sunt cu adevarat numerosi? Cei mai multi sunt semiatei), ateii si semiateii sufera constrangeri. Demonul, prin demoniaci, le da ordine; le trage sapuneli."

Si ultimele cuvinte din carte:
"Sa te rogi. Nu Stiu Cui.
Sper: Isus Cristos."

Sper si eu ca a sperat pana la capat......